Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322*) din 9 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 22 decembrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stangu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia Civilã, prin Încheierea din 8 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 472/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1, din Codul de procedura civilã.
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezulta ca excepţia a fost invocatã de intimata-reclamanta Casangiu Florica Monica şi priveşte dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ale art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992.
În motivarea exceptiei se susţine ca:
- dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 6, art. 10, art. 20, art. 21, art. 41 şi ale titlului III din Constituţie, datoritã generalitatii redactarii sale, adicã nedeterminarii criteriului şi limitelor competentei generale a instanţelor judecãtoreşti, dând posibilitatea sa se pronunţe soluţii care ingradesc inadmisibil accesul pãrţilor la justiţie;
- dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã contravin prevederilor Constituţiei, ale art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului, ale art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 14 alin. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, în ceea ce priveşte dreptul cetatenesc la un proces echitabil şi la egalitate de tratament;
- art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, evocate în motivarea recursului în anulare, sunt de natura sa amâne pe timp nedefinit repararea abuzurilor, prin condiţionarea reparatiei de apariţia eventuala a unor legi viitoare şi incerte, impiedicand instanţele sa judece pricinile ivite sub imperiul legilor existente.
Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã nu este intemeiata, iar celelalte texte invocate nu sunt incidente în cauza. În consecinta, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã numai cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã.
Fata de cele arãtate şi având în vedere ca instanta de judecata a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, urmeazã ca, prin decizia de fata, Curtea Constituţionalã sa se pronunţe cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedura civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 330 din Codul de procedura civilã, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale.
Critica formulatã privind generalitatea textului, respectiv lipsa de determinare a conţinutului şi limitelor competentei materiale a instanţelor judecãtoreşti în cazul recursului în anulare, este neîntemeiatã. Legea, prin însãşi funcţia pe care o îndeplineşte, are un caracter general privind toate situaţiile juridice şi toate subiectele la care se referã, aplicarea în caz concret fiind de atributul instanţei judecãtoreşti, desemnatã prin lege cu soluţionarea acelui caz.
Competenta materialã a Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea recursului în anulare este precis determinata de textul criticat, de dispoziţiile art. 4 pct. 3 din Codul de procedura civilã şi ale art. 21 lit. a) din Legea nr. 56/1993, încât critica nu poate fi reţinutã. Atribuirea acestei competente materiale Curţii Supreme de Justiţie nu este de natura sa ingradeasca accesul pãrţilor la justiţie.
Dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, sunt constituţionale, termenul de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civilã, în vederea declarãrii recursului în anulare de cãtre procurorul general, fiind un termen rezonabil, în sensul art. 6 pct. 1 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, şi nefiind de natura sa încalce drepturile pãrţilor la un proces echitabil şi la egalitate de tratament.
Exercitarea recursului în anulare de cãtre procurorul general nu este de natura sa aducã atingere principiului înscris în art. 16 din Constituţie. Acest principiu priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic a acestora în raport cu cea aplicabilã autoritãţilor publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autoritãţilor publice şi de atribuţiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercita atribuţii şi nu drepturi subiective.
Pentru motivele arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, invocatã de Casangiu Florica Monica în Dosarul nr. 472/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 9 iulie 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
