Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 20 martie 2007, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise de cãtre autoarea excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 29 martie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.235/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauzã având ca obiect contestaţia formulatã împotriva unei dispoziţii de restituire în naturã a unei cote dintr-un imobil-construcţie şi a terenului aferent.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora: "(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de o regie autonomã, o societate sau companie naţionalã, o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptãţite, în naturã, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã a organelor de conducere ale unitãţii deţinãtoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publicã centralã sau localã ori o organizaţie cooperatistã este acţionar sau asociat minoritar al unitãţii care deţine imobilul, dacã valoarea acţiunilor sau pãrţilor sociale deţinute este mai mare sau egalã cu valoarea corespunzãtoare a imobilului a cãrui restituire în naturã este cerutã.
(3) Dupã emiterea deciziei de restituire în naturã a imobilelor, organele de conducere ale societãţilor comerciale prevãzute la alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de participaţie a statului sau a autoritãţii administraţiei publice ori, dupã caz, a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzãtor cu valoarea bunului imobil restituit."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private, art. 44 alin. (3) privind exproprierea, art. 44 alin. (6) referitoare la despãgubirile cuvenite proprietarului şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a fost supus, în mod constant, controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin <>Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia şi a statuat cã scopul <>Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui mãsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în naturã a acestora, atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de mãsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauzã, Curtea nu poate reţine criticile autoarei excepţiei privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale invocate cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, în art. 11 şi art. 20, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 21 alin. (1), în cadrul controlului de constituţionalitate a acestui act normativ, exercitat înainte de promulgarea legii.
Astfel, prin <>Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a constatat cã aceste dispoziţii legale nu vin în contradicţie cu prevederile art. 135 din Constituţie. S-a reţinut, în decizia menţionatã, cã nedeterminarea concretã a bunurilor ce pot constitui obiect al reparaţiilor, prin restituirea în naturã sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, fiind o problemã de legiferare ce cade în competenţa exclusivã a legiuitorului.
Cele statuate în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
