Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 si 96 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 13 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.027/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autorului exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 275C/2002, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 şi 96 din Legea nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor doua dosare.
Reprezentantul Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie este de acord cu conexarea celor doua dosare.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 275C/2002 la Dosarul nr. 207C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca prevederile <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie.
Avocatul Toma Dragomir, reprezentantul autorului exceptiei Adrian Stoica şi al partii Elena Veronica ZamfirCiurezu, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. Se considera ca prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece creeazã o discriminare între Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale. Astfel, <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 prevede posibilitatea dizolvãrii numai pentru consiliile locale. În aceasta situaţie discriminarea este determinata de aplicarea, pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a unui text de lege special care nu reglementeazã dizolvarea sa, şi anume <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 , text inaplicabil în condiţiile în care dispoziţiile art. 120 din Constituţie se referã numai la consiliile locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 18 aprilie 2002 şi din 6 iunie 2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 şi 96 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 . Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 a fost ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în dosarele nr. 1.027/2002 şi nr. 1.028/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie, iar excepţia referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 57 a fost ridicatã de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al aceleiaşi instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 , Adrian Stoica invoca încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), "art. 68 lit. b)", art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 şi 112 din Constituţie, prin aceea ca "se da putere discretionara unor funcţii administrative peste autoritatea unor persoane alese, invingandu-se principiul potrivit cãruia legislativul dispune şi administrativul-executivul aplica".
2. Se susţine de cãtre Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie ca dispoziţiile <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie.
În dezvoltarea acestei motivari se arata ca, "deşi potrivit <>art. 94 din Legea nr. 215/2001 , Consiliul General al Municipiului Bucureşti este autoritate deliberativa, dizolvarea este expres prevãzutã [în art. 95 alin. (1)] numai pentru consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti". Aceasta diferenţa de reglementare contravine, potrivit sustinerii autorului exceptiei, dispoziţiei constituţionale conform cãreia "Nimeni nu este mai presus de lege". Totodatã se arata ca, în conformitate cu prevederile <>art. 94 din Legea nr. 215/2001 , "autoritãţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, cu caracter deliberativ, sunt Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor". Dispoziţiile "art. 57 şi art. 58 din lege stabilesc doua cazuri de dizolvare pentru consiliile locale: ineficienta şi inactivitatea", cazuri de dizolvare care "sunt valabile şi pentru consiliile locale ale sectoarelor, potrivit art. 95 alin. (1) din acelaşi act normativ." Or, susţine autorul exceptiei, din "conţinutul textului criticat (care reglementeazã doar constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti) nu rezulta ca dizolvarea acestui organ s-ar putea face dupã reglementarea aplicabilã consiliilor locale". De aceea, "pentru aceleaşi considerente, dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nu se poate face nici în funcţie de reglementarea prevãzutã de lege pentru consiliile judeţene, autoritãţi deliberative ale administraţiei publice locale constituite la nivel judeţean". Se mai arata ca, "de altfel, conform art. 111 din lege, consiliul judeţean se dizolva de drept doar pentru motive de inactivitate, respectiv neintrunirea timp de 6 luni consecutive sau de neadoptare a nici unei hotãrâri în trei şedinţe ordinare consecutive".
În concluzie, autorul exceptiei considera ca "nu se putea dispune dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în temeiul art. 96 raportat la <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 , texte la care face referire articolul unic al <>Hotãrârii Guvernului nr. 1 din 10 ianuarie 2002 ".
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 şi 96 din Legea nr. 215/2001 este intemeiata.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 este neîntemeiatã.
În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca aceste prevederi legale, "care cuprind dispoziţii referitoare la organizarea, funcţionarea şi atribuţiile unei autoritãţi a administraţiei publice locale, nu au nici o legatura cu art. 16 alin. (2) din Constituţie, inserat în Titlul II din Constituţie şi care se referã la drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale ale cetãţenilor". Totodatã, Guvernul considera ca textul <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 "este în deplina concordanta cu dispoziţiile cuprinse în alin. (1) şi (2) ale art. 120 din Constituţie, iar dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol nu au nici o legatura cu cauza dedusã judecaţii, interpretarea acestuia urmând sa se facã în mod sistematic". De altfel, "legea, în ansamblu, dar şi în economia ei, nu cuprinde dispoziţii speciale pentru constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General, fiindu-i aplicabile cele referitoare la consiliile locale în general". Guvernul mai arata, în punctul sau de vedere, ca "dispoziţiile legale cuprinse în Capitolul II - consiliile locale - sunt, în totalitatea lor, aplicabile şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti (dacã nu exista o dispoziţie derogatorie pentru aceasta autoritate), inclusiv cele din Secţiunea a 4-a, referitoare la dizolvarea Consiliului". Astfel, rezulta ca aceste reglementãri nu sunt aplicabile şi în cazul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Referitor la faptul ca în cuprinsul <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 nu se menţioneazã în mod expres şi dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, se apreciazã ca aceasta "este mai degraba o imperfectiune a legii decât un motiv de neconstituţionalitate". Pe de alta parte, se arata ca, "dacã s-ar accepta argumentul adus de autorul exceptiei conform cãruia Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu poate fi dizolvat nici potrivit normelor referitoare la dizolvarea consiliilor locale, nici potrivit reglementãrii pentru consiliile judeţene, ar insemna ca impotriva acestei autoritãţi, indiferent de eficienta şi activitatea sa, sa nu se poatã lua nici o mãsura legalã, ceea ce este greu de acceptat ca fiind vointa legiuitorului".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 121 din Constituţie invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Guvernul apreciazã ca acestea "nu au nici o legatura cu prevederile <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 , deoarece Consiliul General al Municipiului Bucureşti are - potrivit dispoziţiilor acestei legi - natura juridicã a unui consiliu local şi nu a unuia judeţean".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 , Guvernul arata ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu sunt incidente în cauza, având un cu totul alt obiect de reglementare. Pe de alta parte, arata Guvernul, propunerea de dizolvare a consiliului local pe care o face prefectul în condiţiile <>art. 57 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 "trebuie apreciatã ca o mãsura pentru a determina intrarea în legalitate a autoritãţii respective şi nicidecum ca o suprpreciere a acestuia în raport cu persoanele alese prin votul cetãţenilor, adicã cu primãrii; sau, dupã caz, consilierii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 57 şi 96 din Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 57: "(1) Consiliul local poate fi dizolvat dacã a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puţin 3 hotãrâri care au fost anulate de instanta de contencios administrativ prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã.
(2) Dizolvarea consiliului local se face prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea motivatã a prefectului, bazatã pe hotãrârile judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile.
(3) Hotãrârea de dizolvare poate fi atacatã de oricare dintre consilieri la instanta de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest caz procedura prealabilã prevãzutã de lege nu se mai efectueazã, iar introducerea acţiunii suspenda executarea mãsurii de dizolvare.
(4) Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileşte de Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (3) sau, dupã caz, de la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti, rãmasã definitiva şi irevocabilã, prin care a fost respinsã acţiunea consilierilor.
(5) Pana la constituirea noului consiliu local primarul, viceprimarul sau, în absenta acestora, secretarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale oraşului, potrivit competentelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.";
- Art. 96: "Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţioneazã şi îndeplineşte atribuţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplica în mod corespunzãtor."
I. În motivarea exceptiei care are ca obiect dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 se susţine ca acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 34 privind dreptul de vot, art. 35 privind dreptul de a fi ales, art. 47 privind dreptul de petiţionare, art. 49 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, art. 52 alin. (2) privind apãrarea tarii, art. 68 privind incompatibilitãţile pentru deputaţi şi senatori, art. 85 privind numirea Guvernului, art. 95 alin. (1) privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, art. 96 privind vacanta funcţiei de Preşedinte al României, art. 111 privind întrebãrile şi interpelãrile şi art. 112 privind moţiunea de cenzura. În esenta, se susţine ca dispoziţiile legale criticate "permit unor persoane numite în funcţii administrative - membri ai Guvernului - sa demita persoane alese prin vot direct şi secret, respectiv consilierii Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la propunerea prefectului - un alt funcţionar numit -, ceea ce este contrar principiului potrivit cãruia legislativul dispune şi administrativul-executivul aplica". În felul acesta, se afirma în susţinerea exceptiei, "se rastoarna un principiu de drept potrivit cãruia cine poate mai mult poate şi mai puţin, <>art. 57 al Legii nr. 215/2001 permitand neconstitutional celui care poate mai puţin sa poatã şi mai mult". În aceste condiţii "se aduce o restrangere arbitrarã asupra puterilor legislativului de cãtre o structura subordonata din punctul de vedere al prevederilor constituţionale prin care organele alese nu pot fi dizolvate prin acte administrative".
Analizând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiatã. <>Art. 57 din Legea nr. 215/2001 prevede condiţiile şi modalitatea în care poate fi dizolvat consiliul local, posibilitatea consilierilor de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru contestarea hotãrârii de dizolvare a consiliului local, organizarea alegerii noului consiliu, precum şi persoanele competente sa rezolve problemele curente pana la constituirea noului consiliul local. Existenta acestei reglementãri este o concludenta aplicare a dispoziţiei constituţionale prevãzute de art. 120 alin. (2), potrivit cãreia consiliile locale şi primãrii funcţioneazã în condiţiile legii. Pe de alta parte, legiuitorul este suveran în a stabili dizolvarea consiliului local, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea prefectului, instituind limitele în care acesta poate funcţiona. Aceasta hotãrâre, potrivit dispoziţiilor cuprinse la alin. (3) al art. 57 din lege, poate fi contestatã în justiţie, ceea ce corespunde prevederilor art. 21 din Constituţie.
Curtea retine ca susţinerea potrivit cãreia textul <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 ar incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), "art. 68 lit.b)", art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 şi 112 din Constituţie este neîntemeiatã. În realitate dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente în cauza.
Cu privire la critica potrivit cãreia aceste dispoziţii legale contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât "prevederile <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 permit unor persoane numite în funcţii administrative - membri ai Guvernului - demiterea unor persoane alese prin vot direct şi secret, precum consilierii generali, la propunerea prefectului - un alt funcţionar numit - care face o propunere motivatã [...]", Curtea constata ca este neîntemeiatã. Posibilitatea Guvernului de a dizolva un consiliu local nu are nici o legatura cu principiul separaţiei puterilor în stat. Acest principiu se aplica la nivelul autoritãţilor publice statale, respectiv în raporturile dintre Parlament - puterea legiuitoare - puterea executivã - Preşedintele României şi Guvern - şi puterea judecãtoreascã. În cadrul acestor puteri şi în raporturile dintre ele se pune problema colaborãrii şi a existenţei unor contraponderi care sa asigure echilibrul acestora. Consiliile locale - comunale, orãşeneşti şi municipale - fac parte din sistemul autoritãţilor administraţiei publice locale, ca şi primãrii, asa cum precizeazã art. 120 alin. (1) din Constituţie, iar nu din puterea legislativã.
<>Legea nr. 215/2001 , fãcând aplicarea art. 122 alin. (4) din Constituţie şi a Cartei europene a autonomiei locale, în condiţiile în care acorda autoritãţilor administraţiei publice locale - consiliilor locale şi primãriilor - o larga autonomie, consacra şi tutela administrativã, exercitatã prin intermediul prefectului - reprezentantul Guvernului în teritoriu -, care se realizeazã prin controlul respectãrii legii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, control care poate merge de la acceptarea actelor emise de aceste autoritãţi pana la sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru anularea lor, în cazul actelor ilegale.
II. Prevederile <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 sunt criticate pentru neconstituţionalitate, sustinandu-se ca acestea incalca dispoziţiile art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 120: "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe.
(3) Autoritãţile prevãzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.";
- Art. 121: "(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activitãţii consiliilor comunale şi orãşeneşti, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţioneazã în condiţiile legii."
Critica de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 se referã, în esenta, la trimiterea pe care textul de lege criticat o face, în ceea ce priveşte constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la prevederile aceleiaşi legi care reglementeazã atribuţiile consiliilor locale, trimitere pe care autorul exceptiei o considera contrarã dispoziţiilor constituţionale invocate.
În legatura cu susţinerea autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, care intaresc principiul egalitãţii şi al nediscriminarii, Curtea constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu au nici o legatura cu reglementãrile cuprinse la <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 .
Curtea Constituţionalã a stabilit, în jurisprudenta sa, ca "atât art. 15 alin. (1), cat şi art. 16 alin. (1) din Constituţie privesc drepturi cetatenesti, garantand egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu egalitatea autoritãţilor sau a demnitarilor în fata legii" (Decizia nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998). De asemenea, Curtea retine, din examinarea textului de lege criticat, ca nu se confirma nici încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, prin situarea vreuneia dintre autoritãţile publice mai presus de lege.
În ceea ce priveşte invocarea celorlalte doua texte constituţionale, şi anume art. 120 şi 121, considerate a fi incalcate prin norma legalã criticata pentru neconstituţionalitate, Curtea constata ca asa cum rezulta din conţinutul lor, aceste articole prevãd, la nivel constituţional, bazele organizãrii şi functionarii autoritãţilor comunale şi orãşeneşti, precum şi cele privind consiliul judeţean, fãrã a reglementa un statut special pentru autoritãţile administraţiei publice de la nivelul municipiului Bucureşti. Astfel, din analiza celor doua texte constituţionale se poate deduce intenţia legiuitorului constituant de a lasa pe seama legii organice aceasta reglementare. Or, tocmai aceasta s-a şi realizat, prin dispoziţiile cuprinse în <>cap. V al Legii nr. 215/2001 , intitulat "Administraţia publica a municipiului Bucureşti", capitol în care este cuprins şi textul de lege criticat. Unele dispoziţii ale <>cap. V al Legii nr. 215/2001 cuprind reglementãri speciale pentru autoritãţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, iar alte dispoziţii se limiteazã a face trimitere la texte ale legii care se referã la autoritãţile administraţiei publice din oraşe (de exemplu art. 96 şi 97).
Referitor la invocarea unor necorelari dintre diferitele texte ale Legii administraţiei publice locale, Curtea constata ca acestea nu pot forma obiect al contenciosului constituţional, coordonarea legislativã fiind un atribut exclusiv al autoritãţii legiuitoare.
De asemenea, chiar dacã s-ar pune problema unei omisiuni legislative în cauza, asa cum se susţine prin critica formulatã cu privire la <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 , Curtea Constituţionalã constata ca nu are competenta de a "modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului", aceasta fiindu-i expres interzisã prin dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 din Legea nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 din Legea nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în dosarele nr. 1.027/2002 şi nr. 1.028/2002 ale aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
