Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 4 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Mihail Stoian şi Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal rãspunde, pentru Societatea Comercialã "Agroindaf Afumaţi" - S.A., avocatul Constantine I. Manzini, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, susţine cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi totodatã menţioneazã cã prevederile <>art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţiile de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind respinse.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât autorii acesteia nu fac o veritabilã criticã de neconstituţionalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicitã instanţei de contencios constituţional sã analizeze o situaţie de fapt, aspect ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.538/94/2007, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Mihail Stoian şi Elena Stoian într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt contrare principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Considerã cã textul de lege criticat constituie fundamentul legal al dreptului în baza cãruia pârâta, Societatea Comercialã "Agroindaf Afumaţi" - S.A., a schimbat în mod abuziv destinaţia locuinţei în care autorii excepţiei locuiesc de peste 30 de ani din locuinţã de serviciu în locuinţã de intervenţie.
Judecãtoria Buftea apreciazã cã prevederile <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 nu creeazã un tratament discriminatoriu între persoanele îndreptãţite sã cumpere locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, astfel încât nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 20 şi nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã, în speţã, locuinţa a fost calificatã de cãtre pârâtã ca fiind o locuinţã de intervenţie, însã aceastã împrejurare nu are semnificaţia cã reclamanţii, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, nu se bucurã de toate garanţiile procesuale şi de toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege. Menţioneazã cã nimic nu poate opri instanţa, în urma administrãrii probelor, sã cenzureze, sub acest aspect, decizia unilateralã a pârâtei. Apreciazã cã autorii excepţiei nu criticã lipsa obligaţiei înstrãinãrii locuinţelor de intervenţie ori definirea conceptului "locuinţã de intervenţie", ci modalitatea în care pârâta a procedat, în speţã, la calificarea locuinţei ca fiind locuinţã de intervenţie, respectiv extinderea de cãtre pârâtã a drepturilor recunoscute de textul de lege criticat, cu eludarea dispoziţiilor şi a regimului juridic al locuinţei de intervenţie. Aratã cã aceste aspecte nu privesc constituţionalitatea textului de lege criticat, ci aspecte de fapt ce vor fi analizate în soluţionarea fondului cauzei deduse judecãţii. Considerã cã textul de lege criticat nu contravine art. 22 şi nici art. 26 din Legea fundamentalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat este în acord cu art. 16 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei legale, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Face referire atât la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2007 , nr. 40/1996 şi nr. 41/1996, cât şi la <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 . Considerã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 faţã de art. 44 din Constituţie raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, de vreme ce legiuitorului poate stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Menţioneazã cã dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi ale art. 26 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã ultima oarã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu urmãtorul cuprins:
"Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã şi ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã. Totodatã, autorii excepţiei susţin cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 paragraful 1 referitor la respectarea vieţii private şi de familie, art. 14 relativ la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, autorii invocã atât încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi ale art. 1 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorii acesteia nu fac o veritabilã criticã de neconstituţionalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicitã instanţei de contencios constituţional sã analizeze o situaţie de fapt, respectiv schimbarea abuzivã a destinaţiei locuinţei în care aceştia locuiesc din locuinţã de serviciu în locuinţã de intervenţie.
Curtea constatã deci cã, în esenţã, motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestor prevederi, aspect care, potrivit <>art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sunt neconstituţionale prevederile actelor (...) care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei", art. 2 alin. (3), din aceeaşi lege, stabilind: "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã (...)".
Curtea Constituţionalã a statuat în repetate rânduri cã, de principiu, nu intrã în atribuţiile sale cenzurarea interpretãrii şi aplicãrii legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului cãilor de atac prevãzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 din Constituţie, justiţia se înfãptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Mihail Stoian şi Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
