Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 321*) din 9 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 22 decembrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stangu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.995/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, invocatã de intimata-reclamanta Buicliu Ecaterina.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1 ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã contravin prevederilor art. 16 şi art. 128 din Constituţie. Totodatã se susţine ca art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã incalca principiile generale prevãzute în art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece, prin recursul în anulare, se acorda procurorului general mai multe drepturi decât cetãţenilor, dându-i posibilitatea sa decidã în mod discretionar în aceasta materie, ceea ce contrazice principiul "egalitãţii armelor", consacrat de Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, act internaţional la care România a aderat şi în baza cãruia, potrivit art. 20 din Constituţie, este obligatã sa interpreteze toate prevederile legislative referitoare la drepturile şi libertãţile cetãţenilor, în concordanta cu principiile înscrise în dispoziţiile sale. Caracterul "anacronic" al acestei instituţii, se arata în continuare, s-a fãcut simtit şi prin modul în care a fost exercitat acest "recurs în anulare", prin continuarea cu perseverenta a nesocotirii declarãrii ca neconstitutional a art. 330^2 din Codul de procedura civilã, uzandu-se în continuare de "suspendarea hotãrârilor judecãtoreşti", promovandu-se noi recursuri în anulare dupã data de 18 februarie 1997, data când acesta a fost limitat prin lege la maximum 6 luni.
Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia nu este intemeiata, textele atacate fiind constituţionale.
Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul cauzei, rezulta ca s-a invocat şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , pe motiv ca acestea incalca prevederile art. 16 şi ale art. 128 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, precum şi ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, cu care a fost legal sesizatã.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 330, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, constatând ca prevederile acestor texte sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei soluţii, în raport cu dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, excepţia privind neconstituţionalitatea acestor texte de lege este nefondata.
Textele atacate nu incalca principiile prevãzute în art. 1 alin. (3) din Constituţie, care definesc România ca un stat de drept, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea este cea care stabileşte cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecata, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 128 din Constituţie, Ministerul Public poate exercita cãile de atac în condiţiile legii. Ca urmare, prevederile art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, referitoare la recursul în anulare, nu pot fi considerate neconstituţionale.
Exercitarea recursului în anulare de cãtre procurorul general nu este de natura sa aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, în care se include şi principiul "egalitãţii armelor", adicã al egalitãţii de tratament, care a fost invocat de autoarea exceptiei.
Acest principiu priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice, şi nu egalitatea acestora cu autoritãţile publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autoritãţilor publice şi de atribuţiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercita atribuţii şi nu drepturi subiective.
Art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã nu contravin nici dispoziţiilor art. 20 din Constituţie şi textelor menţionate din actele internaţionale la care România este parte, întrucât intimata-reclamanta are dreptul de a se adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor sale şi deci nu ne gasim în fata unei încãlcãri a drepturilor omului.
Cat priveşte <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 112/1995 , care se referã la posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotãrârilor judecãtoreşti prevãzute de art. 1 din lege, rãmase definitive şi irevocabile, se constata ca acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 16 şi art. 128 din Constituţie. De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 s-a statuat ca aceste prevederi sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, precum şi ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1992, invocatã de Buicliu Ecaterina în Dosarul nr. 3.995/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 9 iulie 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
