Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
DECIZIE nr. 321 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 321 din 3 martie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 321 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 12 aprilie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza este în stare de judecatã.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii.

                           CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.020/285/2009, Judecãtoria Rãdãuţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
    Excepţia a fost ridicatã de Ovidiu Rusu în dosarul mai sus menţionat, având ca obiect rejudecarea dupã extrãdare a unei cauze penale în care instanţa a dispus condamnarea pentru sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune prevãzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovãţie, dreptul la apãrare, principiile legalitãţii şi proporţionalitãţii infracţiunilor şi pedepselor, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, deoarece organul de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã au interpretat greşit fapta şi împrejurãrile în care aceasta a fost sãvârşitã. Mai aratã cã procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinitã, nu i s-a permis studierea actelor din dosarul penal, iar instanţa de judecatã a dat curs solicitãrilor sale în mod discreţionar. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 5^2 referitoare la prezumţia de nevinovãţie din Codul de procedurã penalã.
    Judecãtoria Rãdãuţi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, acesta fiind nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate.
    Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                              CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
    Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 126 alin. (3) privind asigurarea interpretãrii şi aplicãrii unitare a legii şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 cu privire la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept, ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor şi ale art. 34 referitoare la sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin cereri individuale din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi la prevederile art. 1 referitoare la interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţie, respectiv raportate la dispoziţiile art. 20 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 referitoare la nediscriminare, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientã şi la un proces echitabil, ale art. 48 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi dreptul de apãrare, ale art. 49 privind principiile legalitãţii şi proporţionalitãţii infracţiunilor şi pedepselor, ale art. 51 referitoare la domeniul de aplicare a Cartei, ale art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, ale art. 53 referitoare la nivelul de protecţie şi ale art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, iar eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii sale, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. Curtea reţine cã a rãspunde criticilor autorului excepţiei în aceastã situaţie ar însemna o ingerinţã a Curţii Constituţionale în activitatea de judecatã, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
    Totodatã, autorul excepţiei invocã contradicţia dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 5^2 din Codul de procedurã penalã. O asemenea criticã nu poate fi nici ea reţinutã, întrucât examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
    Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal va fi respinsã ca inadmisibilã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Oana Cristina Puicã
                                  ------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016