Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 321 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza intai si ale art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.144 din 3 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Filiala Bãleşti - Gorj a Asociaţiei "Figaro Potra" Alba Iulia în Dosarul nr. 9PJ/2004 al Judecãtoriei Târgu-Jiu.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin reprezentant Pompiliu Bota, şi partea Baroul Cluj, prin avocat Ion Deleanu, cu delegaţie la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã amânarea cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Apãrãtorul pãrţii prezente pune concluzii de respingere a cererii de amânare, motivând cã reprezentantul autorului excepţiei are studii juridice, iar notele scrise prin care autorul motiveazã excepţia, depuse la instanţa care a sesizat Curtea Constituţionalã, sunt redactate şi semnate de reprezentant.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
În temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea respinge cererea de amânare.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei refuzã sã punã concluzii în fond.
Apãrãtorul pãrţii prezente pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica constantã a Curţii Constituţionale, precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a reţinut cã statul are dreptul sã organizeze exercitarea profesiei de avocat prin lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând totodatã cã <>art. 57 din Legea nr. 51/1995 a fost modificat prin <>Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Dispoziţiile criticate s-au pãstrat în esenţã, astfel încât Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestui text, ţinând cont de jurisprudenţa anterioarã în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9PJ/2004, Judecãtoria Târgu-Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Filiala Bãleşti - Gorj a Asociaţiei "Figaro Potra" Alba Iulia în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect cererea de dizolvare a respectivei filiale, introdusã de Baroul Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţã, cã textele criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin obligarea tuturor avocaţilor dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti de a se asocia într-un barou unic şi prin obligarea tuturor avocaţilor din România de a se asocia într-o unicã formã de asociere - Uniunea Avocaţilor din România, se încalcã prevederile constituţionale care consacrã dreptul de asociere şi dreptul la muncã. Obligarea tuturor barourilor din România de a se asocia într-o singurã uniune se face cu violarea prevederilor art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi celor ale art. 11 din Covenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Târgu-Jiu opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât existenţa unei legi-cadru care sã reglementeze exercitarea profesiei de avocat este necesarã pentru organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, fãrã ca aceasta sã constituie o încãlcare a dreptului la liberã asociere.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, motivând cã profesia de avocat este o profesie liberalã şi independentã, cu organizare şi funcţionare autonomã, cu respectarea condiţiilor legii şi ale statutului profesiei. În concordanţã cu art. 53 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege, dacã se impune pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Potrivit art. 24 alin. (2) din Constituţie, în cursul procesului, pãrţilor li se garanteazã dreptul de a fi asistate de un avocat, adicã de o persoanã care are aceastã calitate dobânditã în condiţiile legii, prevenindu-se astfel desfãşurarea unor activitãţi de asistenţã juridicã de cãtre persoane necalificate, care scapã controlului profesional al barourilor de avocaţi.
Textele atacate nu aduc atingere art. 40 alin. (1) din Constituţie, în acest sens Curtea Constituţionalã statuând cã "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu împotriva ei".
Dreptul de a profesa avocatura îl au toţi absolvenţii facultãţilor de drept, în condiţiile impuse de legea de organizare a profesiei de avocat. Sub acest aspect prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci constituie o expresie a dispoziţiilor cuprinse în reglementãrile internaţionale, respectiv în Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care, în art. 6 pct. 1, prevede cã "dreptul la muncã cuprinde dreptul pe care îl are orice persoanã de a obţine posibilitatea sã-şi câştige existenţa printr-o muncã liber aleasã sau acceptatã".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, motivând cã dispoziţiile criticate nu încalcã art. 40 din Constituţie, deoarece Baroul şi Uniunea Avocaţilor din România sunt forme de asociaţii profesionale, înfiinţate în concordanţã cu prevederile art. 9 din Constituţie. Avocaţii se pot asocia, în temeiul art. 40 din Constituţie, în asociaţii fãrã scop lucrativ, dar tipurile, modurile şi condiţiile de realizare a acestor asocieri, inclusiv a celor profesionale, trebuie prevãzute în lege, motiv pentru care a fost necesarã adoptarea <>Legii nr. 51/1995 . În consecinţã, dacã un avocat doreşte sã facã parte dintr-un anumit tip de asociere, trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute de Constituţie şi de lege.
Textele de lege criticate nu aduc atingere art. 41 din Constituţie, deoarece avocaţii realizeazã un serviciu public, care este organizat pe baza unei legi speciale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
- Art. 48 alin. (1) teza întâi: "Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. [...]";
- Art. 57 alin. (1) şi (3): "(1) Uniunea Avocaţilor din România este formatã din toţi avocaţii înscrişi în barouri şi are sediul în municipiul Bucureşti. [...]
(3) Nici un barou nu poate funcţiona în afara uniunii."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, au fost modificate prin <>art. I punctul 49 din Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
În urma modificãrii, textele criticate au fost cuprinse în alin. (1) şi (4) ale art. 57, având urmãtorul cuprins:
- Art. 57 alin. (1) şi (4): "(1) Uniunea Naţionalã a Barourilor din România - U.N.B.R. este formatã din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţãrii, municipiul Bucureşti. [...]
(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţioneazã numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei."
În raport cu aceastã evoluţie legislativã şi având în vedere cã dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei s-au pãstrat în substanţa lor, Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra art. 48 alin. (1) teza întâi şi <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, în forma modificatã prin <>Legea nr. 255/2004 .
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, privitor la dreptul de asociere, şi cu prevederile art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncã. Se încalcã totodatã art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind libertatea de întrunire şi de asociere paşnicã, art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind dreptul de asociere, precum şi art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la libertatea de întrunire şi de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Naţionalã a Barourilor din România nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Organizarea exercitãrii prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricãrei alte activitãţi ce prezintã interes pentru societate, este fireascã şi necesarã, în vederea stabilirii competenţei, a mijloacelor şi a modului în care se poate exercita aceastã profesie, precum şi a limitelor dincolo de care s-ar încãlca drepturile altor persoane sau categorii profesionale.
Prin dispoziţiile legale atacate nu se încalcã în nici un fel dreptul la muncã şi dreptul de asociere, aşa cum fãrã temei susţine autorul sesizãrii, absolventul unei facultãţi de drept nefiind obligat sã profeseze avocatura şi nici împiedicat sã se asocieze ori sã-şi aleagã locul de muncã, în condiţiile legii.
Ca şi în cazul reglementãrilor specifice altor profesii, cum ar fi cele ale notarilor, medicilor sau experţilor, legea menţionatã, în întregul ei şi, în particular, dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei, sunt menite sã apere libera exercitare a profesiei de avocat de concurenţa nelegitimã din partea unor persoane sau structuri situate în afara cadrului legal şi, pe de altã parte, sã asigure dreptul la apãrare al persoanelor care apeleazã la serviciul avocaţial pe calea garanţiilor oferite de organizarea şi exercitarea acestei profesii, în limitele stabilite de lege.
Referitor la prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã acestea se coreleazã cu dispoziţiile art. 9 teza întâi din Legea fundamentalã, în conformitate cu care "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii". Rezultã cã legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile în care pot fi constituite, organizate şi în care funcţioneazã asociaţiile menţionate, fãrã ca prin aceasta sã se aducã o atingere dreptului de asociere.
Curtea constatã, de asemenea, cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie privitor la dreptul la muncã, deoarece libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncã nu este incompatibilã cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitatã o profesie, pentru ca aceasta sã corespundã naturii şi finalitãţii sale. Astfel, reglementarea prin lege a obligativitãţii examenului de admitere şi a examenului de definitivare în profesia de avocat, a posibilitãţii de a urma Institutul Naţional pentru Pregãtirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, ca şi stabilirea unei anumite experienţe profesionale pentru a putea pune concluzii la instanţele superioare, constituie garanţiile exercitãrii corespunzãtoare a acestei activitãţi de interes public.
Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate sunt în concordanţã cu dispoziţiile actelor internaţionale la care autorul face referire.
De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 233 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004, precum şi prin <>Decizia nr. 234 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã textul de lege criticat este constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Filiala Bãleşti - Gorj a Asociaţiei "Figaro Potra" Alba Iulia în Dosarul nr. 9PJ/2004 al Judecãtoriei Târgu-Jiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
