Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 320 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 34 din 18 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 848/2001 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund: Primãria Municipiului Onesti prin consilier juridic, Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. Onesti prin consilier juridic şi Consiliul Local al Municipiului Onesti prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 256C/2001 la Dosarul nr. 216C/2001. Pãrţile prezente şi reprezentanta Ministerului Public nu se opun conexarii. În consecinta, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispune conexarea celor doua dosare. Se face apelul şi în Dosarul nr. 256C/2001 unde, fiind vorba de aceleaşi pãrţi, situaţia prezentei este aceeaşi ca în Dosarul nr. 216C/2001.
Reprezentantul Primãriei Municipiului Onesti solicita admiterea exceptiei, arãtând ca prin <>Legea nr. 219/1998 s-au acordat privilegii societãţilor comerciale create prin reorganizarea regiilor autonome de interes local, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cãrora economia României este o economie de piata în care statul trebuie sa asigure libertatea comerţului şi concurenta loiala între agenţii economici. Prin Decizia nr. 136 din 2 mai 2001 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra neconstitutionalitatii prevederilor <>art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998 .
Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Onesti pune aceleaşi concluzii ca şi reprezentantul autorului exceptiei.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Onedil" - S.A. Onesti solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate deoarece, Curtea Constituţionalã admiţând într-o alta cauza excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , aceasta a devenit inadmisibila.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca o data ce Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, constatând neconstituţionalitatea <>art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , excepţia a devenit inadmisibila potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii ale normei legale criticate excepţia este neîntemeiatã şi se solicita respingerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 8.933/2000, şi prin Încheierea din 8 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 848/2001, Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti, în ambele dosare ale acelei instanţe, având ca obiect anularea unei hotãrâri emise de Consiliul Local al Municipiului Onesti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca prin textul de lege criticat se incalca principii de baza ale organizãrii şi functionarii administraţiei publice locale prevãzute la art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie, care consacra autonomia localã.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei ridicate, considera excepţia intemeiata, întrucât textul criticat "este neconstitutional deoarece se incalca prevederile art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie privind principiul autonomiei locale în rezolvarea treburilor publice din oraşe şi comune".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca textul de lege criticat "nu aduce atingere principiului autonomiei locale, ci, dimpotriva, consacra acest principiu, reglementand competenta consiliilor locale de a concesiona bunurile în cauza, în condiţiile prevãzute de lege". De altfel, potrivit punctului de vedere exprimat de Guvern, însuşi textul constituţional face trimitere la lege, prevãzând "în mod expres ca primãrii şi consiliile locale funcţioneazã ca autoritãţi administrative autonome în condiţiile legii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, text care are urmãtorul cuprins: "(1) Bunurile proprietate publica ori privatã a statului, oraşului sau comunei, precum şi activitãţile şi serviciile publice de interes naţional sau local se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societãţilor comerciale sau companiilor naţionale ori societãţilor naţionale, înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activitãţi ori servicii. Contractul de concesiune se încheie cu autoritatea concedenta competenta pe o durata care se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului sau a consiliului judeţean ori local de înfiinţare a societãţii comerciale respective.
(2) Contractele de concesiune încheiate pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi îşi pãstreazã valabilitatea.
(3) În cazul privatizãrii companiilor naţionale ori a societãţilor naţionale sau societãţilor comerciale, înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut încheiat contract de concesiune în condiţiile alin. (1), concedentul poate cere renegocierea acestuia."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind incalcate de prevederile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 119: "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice.";
- Art. 120 alin. (2): "Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 119 şi la art. 120 alin. (2) din Constituţie. Prin aceasta decizie, pronunţatã ulterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar, s-a statuat ca prevederile <>art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor sunt neconstituţionale în mãsura în care autoritãţile publice sunt obligate sa atribuie direct, prin contract de concesiune, bunurile proprietate publica sau activitãţile şi serviciile publice de interes local unor persoane juridice nominalizate. Referitor la celelalte dispoziţii ale <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , Curtea a reţinut ca acestea sunt constituţionale.
Pentru a se pronunţa soluţia de constatare a neconstitutionalitatii dispoziţiilor <>art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , Curtea a decis ca textul respectiv incalca dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 144 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 26 iulie 2001, Curtea având de soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, a respins, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la prevederile <>art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, având în vedere decizia anterioarã, prin care a fost constatatã neconstituţionalitatea acestui text. Totodatã Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate pentru celelalte prevederi ale <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , întrucât a reţinut ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
Fata de aceasta jurisprudenta a Curţii, cu privire la dispoziţiile <>art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , declarate neconstituţionale, se constata ca în cauza de fata sunt incidente dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd ca "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în acest caz excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, aceasta urmeazã sa fie respinsã ca nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti în dosarele nr. 848/2001 şi nr. 8.933/2000 ale Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare, cu privire la celelalte dispoziţii ale <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
