Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 320 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dãnuţ Dumitru Dem în Dosarul nr. 2.326/2003 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde partea Dumitru Ardelean personal, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã aceasta a fost ridicatã exclusiv în scopul tergiversãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, motivând cã soluţia cuprinsã în textul criticat permite soluţionarea cauzelor cu celeritate, iar principiul triplului grad de jurisdicţie nu este un principiu constituţional care sa impuna legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdictie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.326/2003, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Dãnuţ Dumitru Dem în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea recursului împotriva Deciziei civile nr. 295/A din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Bihor, prin care a fost anulatã Sentinţa civilã nr. 3.371 din 1 aprilie 2002, pronunţatã de Judecãtoria Oradea într-o cauzã în care s-a solicitat anularea unui titlu de proprietate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile legale criticate încalcã art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, privind dreptul la un proces echitabil, deoarece partea care nu a fost legal citatã la judecarea fondului cauzei, din motive care nu-i sunt imputabile, nu mai are posibilitatea, în calea de atac a apelului, sã invoce incompatibilitãţi şi excepţii sau sã introducã anumite cereri specifice judecãţii în primã instanţã, şi anume: întâmpinarea, cererea reconvenţionalã şi cererea de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Textul atacat încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, privitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, precum şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, întrucât partea lipsã, nelegal citatã la judecarea fondului cauzei, a fost privatã de posibilitatea exercitãrii unui grad de jurisdicţie, precum şi de dreptul de a folosi mijloacele procesuale specifice judecãţii în fond.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, motivând cã prevederile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã nu aduc atingere principiului egalitãţii, deoarece "incidenţa acestora este impusã de existenţa unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei, şi nu de calitatea sau identitatea pãrţilor".
Dreptul la un proces echitabil, consacrat ca principiu constituţional o datã cu revizuirea Constituţiei, constituie o garanţie a principiului egalitãţii şi constã în egalitatea de mijloace procesuale care sã conducã la valorificarea drepturilor subiective în conformitate cu prevederile legii. Potrivit art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, când existã vreun motiv de nulitate, instanţa de apel anuleazã în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, înlãturând în acest mod posibilele consecinţe prejudiciabile pentru pârât, ce decurg din imposibilitatea de a se apãra în faţa primei instanţe. Totodatã, în faţa instanţei de apel, pârâtul are posibilitatea sã îşi valorifice dreptul la apãrare în concordanţã cu prevederile textului constituţional, aşa cum ar fi putut sã o facã şi în situaţia în care cauza ar fi fost trimisã spre rejudecare primei instanţe.
Principiul nou, consacrat în art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã, referitor la înfãptuirea justiţiei nu este încãlcat prin aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã. Expresie a principiului mai larg al egalitãţii cetãţenilor, "imparţialitatea şi egalitatea justiţiei obligã instanţele judecãtoreşti la interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, astfel încât unor situaţii de fapt similare sã li se dea soluţii în drept identice, funcţie a cãrei coordonare este asiguratã, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". Textul criticat nu se opune dezideratului unei justiţii imparţiale şi unitare, ci, dimpotrivã, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, aşa cum este reglementat în special prin art. 295 alin. 2 şi art. 298 din Codul de procedurã civilã, conferã premisele stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi ale utilizãrii mijloacelor procesuale care sã garanteze pãrţilor apãrarea şi valorificarea drepturilor subiective.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, incidenţa sa fiind impusã de existenţa unei situaţii de natura celei prevãzute în ipoteza acestei norme juridice. Astfel, potrivit prevederilor art. 297 alin. 2 teza întâi, instanţa de apel, în cazul în care stabileşte cã prima instanţã a fost necompetentã, trimite cauza spre judecare instanţei competente, iar, potrivit tezei a doua, reţine procesul spre judecare când constatã propria sa competenţã sau când existã un alt motiv de nulitate a hotãrârii primei instanţe şi aceasta a judecat fondul. Cele douã teze ale art. 297 alin. 2 reglementeazã, în consecinţã, douã situaţii diferite, ceea ce justificã, în mod raţional şi obiectiv, aplicarea unor reguli procedurale diferite.
Dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã sunt în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt prevãzute numai prin lege, precum şi cu art. 129 din Legea fundamentalã, care prevede cã, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, cãile de atac pot fi exercitate, în condiţiile legii. De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , cã nu este obligatoriu accesul persoanelor interesate "la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul conţinut: "În acest caz, precum şi atunci când existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va reţine procesul spre judecare."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, privind dreptul la un proces echitabil. Instanţa de judecatã apreciazã cã se încalcã totodatã art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, precum şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã scopul urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã a fost, pe de-o parte, înlãturarea consecinţelor unei hotãrâri lovite de nulitate, iar, pe de altã parte, soluţionarea cu celeritate a cauzei în care s-a pronunţat hotãrârea respectivã.
Noţiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce priveşte pãrţile, adicã posibilitatea ca fiecare dintre acestea sã-şi expunã cauza în faţa instanţei, în condiţii care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţã de partea adversã. Apelul, cale de atac cu caracter devolutiv, provoacã o nouã judecatã în fond, atât cu privire la problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept. Partea care nu a fost legal citatã la judecarea fondului şi al cãrei apel a fost admis va putea prezenta în faţa instanţei de apel, care va reţine cauza în vederea judecãrii, toate motivele, mijloacele de apãrare şi dovezile arãtate în motivarea apelului.
Aşadar, procedura apelului asigurã egalitatea pãrţilor şi egalitatea mijloacelor de apãrare aflate la dispoziţia acestora.
Curtea constatã, de asemenea, cã susţinerile autorului excepţiei în sensul cã textul atacat îl împiedicã sã invoce incompatibilitãţi şi excepţii în calea de atac menţionatã sunt neîntemeiate, deoarece art. 294 din Codul de procedurã civilã, în alineatul 1, statueazã cã în apel nu se pot face alte cereri noi, dar cã se pot ridica excepţii de procedurã şi se pot invoca alte asemenea mijloace de apãrare, care nu sunt considerate cereri noi.
Curtea nu poate primi nici celelalte susţineri ale autorului privind imposibilitatea de a formula în apel anumite cereri specifice judecãţii în primã instanţã, şi anume întâmpinarea, cererea reconvenţionalã şi cererea de chemare în garanţie, acestea constituind aspecte procedurale cu privire la care legiuitorul are libertate de reglementare, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Pe de altã parte, în ceea ce priveşte cererea reconvenţionalã şi cererea de chemare în garanţie, acestea nu sunt obligatorii în cadrul judecãţii în primã instanţã, pârâtul având posibilitatea sã-şi valorifice drepturile prin cereri separate. Impedimentul cuprins în text nu poate fi reţinut, aşadar, ca o încãlcare a drepturilor sale.
Curtea constatã, de asemenea, cã art. 297 alin. 2 texa a doua din Codul de procedurã civilã nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece incidenţa sa este impusã de existenţa unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei, şi nu de calitatea sau identitatea pãrţilor.
În acest sens Curtea Constituţionalã a decis în mod constant cã nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice "instituirea unor reguli speciale, atâta timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor."
Regula cuprinsã în textul atacat se aplicã oricãrei persoane aflate în ipoteza descrisã de acesta, astfel încât nu se poate susţine o încãlcare a art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Referitor la critica privind faptul cã pârâtul este lipsit de accesul la un grad de jurisdicţie, Curtea reţine cã Legea fundamentalã nu consacrã numãrul gradelor de jurisdicţie ale unui proces. Pe de altã parte, potrivit art. 126 alin. (2), coroborat cu art. 129 din Constituţie, republicatã, stabilirea cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate prin <>Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, şi prin <>Decizia nr. 359 din 12 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 17 februarie 2003.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dãnuţ Dumitru Dem în Dosarul nr. 2.326/2003 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
