Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 32 din 31 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205 si 206 din Codul penal
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Cristina Nicoara - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecãtoriei Targoviste. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 23 alin. (9), art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.214/2001, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Roşu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca cele doua texte legale criticate sancţioneazã aceeaşi conduita interzisã şi ca ar fi vorba despre o dubla incriminare. Se mai afirma ca textele criticate ar fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi celor ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie referitoare la legalitatea aplicãrii pedepsei, care ar fi incalcate prin faptul ca fãptuitorul este absolvit de pedeapsa numai dacã face proba veritãţii afirmaţiilor. Se mai afirma, în sfârşit, ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal sunt criticabile şi pentru ca sancţioneazã deopotrivã atât faptele intenţionate, cat şi pe cele din culpa; or, el a comis faptele fãrã intenţie infractionala. Judecãtoria Targoviste, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal incrimineaza doua fapte distincte vizând valori sociale diferite, chiar dacã obiectul lor juridic comun este demnitatea omului, valoare suprema garantatã prin art. 1 din Constituţie. Nu poate fi vorba despre o asa-zisa dubla incriminare. Incriminarea celor doua fapte, insulta şi calomnia, nu incalca prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece nici libertatea de gandire, nici libertatea de exprimare nu sunt absolute, fiind supuse unor limitãri prevãzute de lege, necesare ocrotirii unor valori umane, cum ar fi respectul drepturilor sau reputaţiei altora. Astfel, prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie interzic acele exprimari care pot prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodatã se aminteste ca prevederile art. 54 din Constituţie obliga la exercitarea drepturilor şi libertãţilor cu buna-credinţa, fãrã sa se încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arata ca autorul exceptiei de neconstituţionalitate ignora prevederile art. 29 alin. (2) din Constituţie, în sensul cãrora libertatea conştiinţei trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta şi respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie, potrivit cãrora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Se conchide ca atributul demnitãţii are o valoare egala cu celelalte atribute ale persoanei şi ca dreptului penal îi revine rolul de a asigura ocrotirea demnitãţii omului prin incriminarea şi sancţionarea faptelor contra demnitãţii. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile din legea penalã nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentalã invocate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: - Art. 205: "Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Aceeaşi pedeapsa se aplica şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."; - Art. 206: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã." Autorul exceptiei afirma ca cele doua dispoziţii legale incrimineaza şi sancţioneazã aceeaşi fapta, care ar fi dublu incriminata. Se mai afirma ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, privitoare la libertatea de gandire şi la libertatea de exprimare, precum şi prevederilor art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea aplicãrii pedepsei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerea autorului exceptiei în sensul ca prin cele doua texte criticate s-ar incrimina aceeaşi fapta nu poate fi primitã, deoarece fiecare text se referã la o anumitã modalitate de atingere adusã demnitãţii persoanei: insulta şi calomnia. Cele doua infracţiuni se deosebesc între ele atât prin modul în care se aduce atingere demnitãţii persoanei, cat şi prin gradul lor de pericol social, calomnia fiind evident mai grava decât insulta. Autorul exceptiei invoca încãlcarea prevederilor art. 29 şi 30 din Legea fundamentalã, referitoare la libertatea de gandire şi de exprimare, însã ignora prevederile art. 29 alin. (2), conform cãrora libertatea conştiinţei trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6), în sensul cãrora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a statuat ca art. 205 şi 206 din Codul penal nu incalca dispoziţiile constituţionale. Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citata îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecãtoriei Targoviste. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 31 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
─────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
