Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicatã de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul 423/P/2004, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicatã de Cornel Dumitru în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate îngrãdesc libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, precum şi libertatea de exprimare a creaţiilor de orice fel prin intermediul presei scrise, formatoare de opinie la rândul sãu. Se aratã cã sintagma "care dacã ar fi adevãratã" din textul incriminator îngrãdeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public şi îl împiedicã pe ziarist sã scrie despre fapte sãvârşite de persoane publice.
Tribunalul Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie trebuie interpretate prin corelare şi cu dispoziţiile cuprinse în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, care stabilesc limitele libertãţii de exprimare: ocrotirea demnitãţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei, precum şi a dreptului la propria imagine. Stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni, în acord cu dispoziţiile Constituţiei, nu constituie o cenzurã a libertãţii de exprimare şi nici o împiedicare a accesului persoanei la informaţiile de interes public.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine constituie valori supreme, a cãror protecţie se realizeazã inclusiv prin mijloace de drept penal. Incriminarea, prin textul de lege criticat, a faptelor care aduc atingere demnitãţii persoanei este permisã atât de Constituţie, prin art. 30 alin. (6), cât şi de dispoziţiile art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fiind necesarã pentru existenţa unei societãţi democratice.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se aratã în acest sens cã libertatea de exprimare nu este absolutã şi poate suferi restrângeri în mãsura în care acestea sunt necesare pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor altuia, una dintre aceste restrângeri fiind incriminarea calomniei, prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal. Totodatã, se aratã cã prevederile criticate nu contravin nici art. 31 alin. (1) din Constituţie, deoarece dreptul la informaţie garanteazã accesul persoanei la orice informaţie de interes public, dar nu în orice condiţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, potrivit cãrora "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) privind dreptul persoanelor la informaţie, având urmãtorul conţinut:
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.";
- Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit."
Se susţine, în esenţã, cã sintagma "care dacã ar fi adevãratã" din textul incriminator îngrãdeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu aceleaşi critici, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 181 din 22 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 13 mai 2004, respectiv prin <>Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004.
Prin deciziile menţionate, respingând excepţia ca neîntemeiatã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care incrimineazã şi sancţioneazã faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), care reglementeazã libertatea de exprimare. Curtea a reţinut în acest sens cã libertatea de exprimare, astfel cum a este consfinţitã de art. 30 din Legea fundamentalã, impune respectarea cerinţei înscrise la alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dã expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevãzutã de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice, în concordanţã şi cu art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare, dupã cum urmeazã: "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
Cu aceleaşi prilejuri Curtea a mai constatat cã art. 206 din Codul penal nu aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece nu încalcã dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informãrii corecte a persoanei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicatã de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
