Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 32 din 24 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 19 mai 2000
○Florin Bucur Vasilescu○- preşedinte
○Costica Bulai○ - judecãtor
○Constantin Doldur○ - judecãtor
○Kozsokar Gabor ○- judecãtor
○Nicolae Popa○ - judecãtor
○Lucian Stangu - judecãtor
○Romul Petru Vonica○ - judecãtor
○Iuliana Nedelcu○ - procuror
○Marioara Prodan○ - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 538/1998 al Judecãtoriei Orastie, judeţul Hunedoara.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Pompiliu Bota şi Liana Olaru. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata, considerând ca prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare. Mai arata ca aceste dispoziţii nu sunt de natura sa împiedice exercitarea dreptului la apãrare, întrucât scopul instituirii lor a fost tocmai acela de a asigura o mai buna administrare a justiţiei. S-a avut în vedere ca posibilitatea de a ataca în mod separat încheierile de şedinţa ar putea genera blocaje şi întârzieri în derularea procesului penal. Totodatã considera ca textul de lege criticat nu incalca nici dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil, prevãzut la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 538/1998, Judecãtoria Orastie, judeţul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota.
În motivarea exceptiei, autorul acesteia considera ca dispoziţiile textului de lege criticat sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare, precum şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îi permit sa atace cu apel încheierile date în prima instanta decât o data cu fondul, lipsindu-l astfel de dreptul de a-şi formula apãrãrile pe care le crede necesare.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta de judecata apreciazã ca aceasta este "vadit nefondata", deoarece prevederile legale criticate nu incalca dreptul la apãrare garantat de Constituţie prin art. 24 alin. (1). Se mai arata ca inculpatul are posibilitatea de a folosi cãile de atac prevãzute de lege, încheierile date în prima instanta putând fi atacate de el o data cu fondul. Totodatã inculpatul are dreptul în tot cursul procesului sa fie asistat de un avocat.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, deoarece prin încheierile date în prima instanta nu se soluţioneazã fondul cauzei şi, în orice caz, ele pot fi atacate totdeauna cu apel o data cu fondul cauzei. Conform art. 24 alin. (2) din Constituţie, pãrţile au dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, dispoziţii care, în opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor, nu pot fi considerate a fi incalcate prin textul de lege criticat. În final se arata ca prin dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 Constituţia conferã legiuitorului dreptul de a reglementa procedura de judecata şi condiţiile în care hotãrârile judecãtoreşti pot fi atacate şi reformate. Opţiunea legiuitorului cuprinsã în art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu este de natura a leza dreptul la apãrare. În final preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate nu au fost incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu se incalca dreptul la apãrare prevãzut la art. 24 din Constituţie, întrucât încheierile date în prima instanta pot fi atacate cu apel o data cu fondul. Totodatã aceste dispoziţii se completeazã cu alte drepturi şi garanţii prevãzute de Codul de procedura penalã, toate acestea determinând respectarea cerintei prevãzute la art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12 şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care au urmãtoarea redactare: "Încheierile date în prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul."
Autorul exceptiei considera ca acest text este neconstitutional, deoarece încheierea data în prima instanta nu poate fi atacatã cu apel, separat, ci numai o data cu fondul, şi astfel îi este încãlcat dreptul la apãrare, prevãzut la art. 24 din Constituţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prevãzut la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Referitor la încãlcarea, prin prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, Curtea observa ca aceasta critica nu poate fi primitã, deoarece opţiunea legislativã adoptatã de legiuitor în textul de lege menţionat, potrivit cãreia încheierile date în prima instanta nu pot fi atacate cu apel decât o data cu fondul, nu este de natura a aduce atingere prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, conform cãrora: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Posibilitatea de a ataca pe calea apelului încheierile date în prima instanta numai o data cu fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-şi angaja apãrãtor sau de a beneficia, în condiţiile legii, de un apãrãtor numit din oficiu.
De altfel, din susţinerile autorului exceptiei nici nu rezulta ca pe parcursul procesului, datoritã dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ar fi fost împiedicat sa îşi angajeze un avocat sau sa îşi formuleze apãrãrile asa cum credea de cuviinţã, pentru a se putea confirma ipoteza nerespectãrii dreptului sau la apãrare, consfintit de art. 24 din Constituţie, pretins încãlcat de dispoziţia procesuala penalã criticata.
Din acelaşi motiv nu poate fi pusã în discuţie nici violarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãrui text este urmãtorul: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturitor şi obligatiitor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice, ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Este de remarcat în acest sens faptul ca autorul exceptiei nu precizeazã care dintre reglementãrile cuprinse în prevederile de mai sus se afla în conflict cu art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, pentru a se putea retine ca în cauza şi-ar gãsi aplicaţie prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, conform cãrora "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale".
În realitate nemultumirea autorului exceptiei cu privire la conţinutul art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã transgresata în plan constituţional rezida nu în obstacularea dreptului sau la apãrare, ci în faptul ca el nu ar dispune de o cale de atac distinctã cu privire la conţinutul unei încheieri şi care sa fie separatã de posibilitatea de a contesta fondul cauzei prin intermediul apelului.
Or, aceasta vizeazã un alt aspect de constitutionalitate, şi anume cel legat de exerciţiul cãilor de atac, în sensul unei posibile neconstitutionalitati a textului criticat, care nu oferã posibilitatea atacarii separate a încheierii, legand-o în mod obligatoriu de contestarea fondului cauzei.
Sub acest aspect Constituţia României prevede, prin dispoziţiile art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar prin dispoziţiile art. 128, ca "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Aceasta înseamnã ca reglementarea în detaliu a competentei, procedurilor şi a celorlalte aspecte legate de înfãptuirea actului de justiţie se afla în aria de reglementare a legiuitorului, care este liber sa aprecieze asupra lor, cu respectarea, desigur, a tuturor drepturilor ce revin pãrţilor şi a garanţiilor procesuale ce sunt destinate sa asigure efectivitatea lor.
Reglementarea actuala din Codul de procedura penalã, criticata prin excepţia de fata, nu lipseşte partea interesatã de dreptul de a ataca încheierile pronunţate de instanţe în cauzele penale, iar faptul ca exerciţiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei cai de atac pentru orice încheiere pronunţatã în instanta pe parcursul soluţionãrii cauzei.
Dimpotriva, s-ar putea susţine chiar ca reunirea posibilitãţilor de apelare, asa cum este conceputã prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, este de natura sa contribuie la celeritatea soluţionãrii cauzelor - mai cu seama în procesul penal -, fiind astfel conformã cu prevederile art. 6 pct. 1 din convenţia citata mai sus, în sensul asigurãrii condiţiilor de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil şi cu respectarea celorlalte exigente conţinute în acelaşi text.
În acest sens Curtea retine ca prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care prevãd posibilitatea atacarii cu apel a încheierilor date în prima instanta, numai o data cu fondul, nu şi separat, legiuitorul roman a asigurat o mai buna administrare a justiţiei, prin evitarea unor blocaje şi întârzieri în desfãşurarea procesului penal. În acest mod procesul se poate soluţiona într-un termen incontestabil mai redus, fãrã a fi întârziat de soluţionarea apelurilor care s-ar declara separat impotriva încheierilor date în prima instanta şi care prin natura lor nu soluţioneazã fondul cauzei, dar pot conduce la amânarea rezolvarii ei.
Criticile de neconstituţionalitate fiind astfel neintemeiate, excepţia urmeazã a fi respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 538/1998 al Judecãtoriei Orastie, judeţul Hunedoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 februarie 2000.
PREŞEDINTE,
conf. univ, dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
