Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 32*) din 19 februarie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 23 aprilie 1997
-----------
*) Definitiva prin nerecurare.
Costica Bulai - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative. Excepţia a fost invocatã de reclamantul Manta Dragomir, în cadrul unei acţiuni civile.
În motivarea exceptiei autorul considera contractul de locaţiune ca fiind "un atribut al proprietãţii". Acest contract presupune doua pãrţi - locator şi locatar - şi consimţãmîntul valabil pentru ambele pãrţi. Or, se arata în argumentarea exceptiei, "puterea legislativã, prin <>Legea nr. 17/1994 , s-a substituit proprietarului, fãrã a fi indrituita constituţional". Autorul exceptiei considera, în sensul celor arãtate, ca prelungirea prin lege a contractelor de închiriere incalca o serie de texte ale Constituţiei, şi anume: art. 41 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7), art. 135 alin. (1) şi alin. (6).
În afarã de invocarea încãlcãrii unor prevederi constituţionale, autorul exceptiei se adreseazã Curţii Constituţionale şi pentru ca aceasta sa constate ca în litigiul civil în care el are calitatea de reclamant nu sînt aplicabile prevederile <>Legii nr. 17/1994 , de vreme ce contractul de închiriere invocat în speta fusese încheiat pentru un termen ce expirase în anul 1993. "Prevederea <>Legii nr. 17/1994 privind prelungirea contractelor nu poate fi aplicatã în cazul în speta, deoarece - arata autorul - nu se poate prelungi ceea ce nu mai exista".
De asemenea, sînt invocate, în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate, principii şi texte din legislaţia civilã.
În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti nu a consemnat punctul sau de vedere asupra exceptiei invocate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încît au fost necesare insistente repetate în aceasta privinta. În cele din urma instanta a comunicat Curţii opinia sa, în sensul ca <>Legea nr. 17/1994 "este conformã cu Constituţia".
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, actele şi lucrãrile dosarului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile din <>Legea nr. 17/1994 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
Cu privire la constituţionalitatea textelor <>Legii nr. 17/1994 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin doua decizii şi anume:
- prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, în care, sesizatã potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, Curtea a stabilit ca art. 1-4 din legea amintita sînt constituţionale;
- prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, definitiva ca urmare a Deciziei nr. 135 din 5 noiembrie 1996, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, în care, solutionind, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, o excepţie de neconstituţionalitate a <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , Curtea a respins excepţia.
Astfel cum rezulta din formularea exceptiei de neconstituţionalitate, ca şi din motivarea acesteia, se constata ca ea se referã la <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 , iar textele constituţionale, a cãror încãlcare este invocatã, sînt acelea avute în vedere şi în Decizia nr. 30/1994 a Curţii Constituţionale. Este adevãrat ca, în plus fata de textele constituţionale invocate în decizia menţionatã, autorul exceptiei se referã şi la art. 135 alin. (6) al legii fundamentale; acest alineat, care se referã la inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private, nu aduce însã elemente noi şi semnificative în aprecierea constituţionalitãţii mãsurilor dispuse prin <>Legea nr. 17/1994 .
Urmeazã ca excepţia sa fie respinsã ca vadit nefondata, întrucît nu exista motive pentru modificarea practicii Curţii.
În ceea ce priveşte problemele legate de aplicabilitatea, în procesul civil, a prevederilor <>Legii nr. 17/1994 la raporturile de locaţiune între pãrţile în litigiu, acestea urmeazã sa fie rezolvate de instanţele ordinare. Nefiind vorba despre chestiuni de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã nu are competenta de a le soluţiona.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, invocatã de Manta Dragomir în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 19 februarie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
