Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Ioan Muraru - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicatã de Zsoldi Irimie în Dosarul nr. 773/1993 al Tribunalului Botosani cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 6 mai 1993 a instanţei respective.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 30 martie 1994, concluziile avocatului Zsoldi Irimie, ale Uniunii avocaţilor din România şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi data cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru dezbatere, a aminat pronunţarea la 6 aprilie şi apoi la 13 aprilie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin acţiunea civilã formulatã de Zsoldi Irimie impotriva Baroului de avocaţi Botosani, potrivit procedurii contenciosului administrativ, reglementatã de Legea nr. 29/1990, aceasta a solicitat Tribunalului Botosani anularea adresei nr. 34 din 1 martie 1993 prin care i s-a interzis exercitarea în continuare a profesiei de avocat pînã la prezenta decizie de sistare a pensiei şi, respectiv, a adresei nr. 4 din 5 aprilie 1993, prin care s-a revocat decizia de înscriere ca avocat definitiv în Baroul de avocaţi Botosani, emise de pîrît, cu obligarea acestuia la plata unor daune lunare generate de împiedicarea desfãşurãrii activitãţii în avocatura.
Cererea a format obiectul Dosarului nr. 773/1993 al Tribunalului Botosani, iar la termenul de 6 mai 1993, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) şi ale <>art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele mãsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, precum şi a dispoziţiilor art. 5 şi <>art. 49 lit. c) din Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor.
În susţinerea exceptiei, reclamantul avocat Zsoldi Irimie a arãtat, în esenta , ca dispoziţiile art. 4 lit. a) şi ale <>art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele mãsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România sînt neconstituţionale, întrucît, contravin art. 73 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi au dat posibilitatea Consiliului Uniunii avocaţilor din România sa adopte unele hotãrîri vadit nelegale şi discriminatorii. De asemenea, considera ca dispoziţiile <>art. 5 din Decretul nr. 251/1978 prin care se interzice menţinerea în avocatura a pensionarilor Casei de Pensii a Avocaţilor sau primirea celor din alte sectoare de activitate şi, respectiv, ale art. 49 lit. c) potrivit cãrora plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul a fost reprimit într-un colegiu de avocaţi, sînt contrare principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor (art. 16), munca şi protecţia socialã a muncii (art. 38), nivelul de trai (art. 43), restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi (art. 49), precum şi Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii.
Tribunalul Botosani, prin Încheierea din 6 mai 1993, a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis spre soluţionare Curţii Constituţionale. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din aceeaşi lege, considera ca "în soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate se pot avea în vedere reglementãrile noii legi de exercitare a avocaturii, aflatã în cursul adoptãrii sale".
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã nu poate fi supusã controlului constituţionalitãţii, întrucît se referã la acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, iar pe fond trebuie respinsã, actele normative respective neputind fi considerate abrogate implicit, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ţinînd seama de excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, de opinia tribunalului, de punctul de vedere al Guvernului, de susţinerile pãrţilor, de dispoziţiile constituţionale invocate, precum şi de prevederile <>Decretului nr. 251/1978 şi ale <>Decretului-lege nr. 90/1990 , se reţin urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 şi potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, întrucît, chiar dacã dispoziţiile legale contestate sînt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sînt posterioare intrãrii în vigoare a acesteia.
<>Art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, ce fac obiectul controlului, prevede ca "În colegiile de avocaţi nu pot fi mentinuti pensionari ai Casei de Asigurãri a Avocaţilor sau primiţi pensionari din alte sectoare de activitate".
Art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sînt libere".
În acelaşi sens sînt şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care prevede ca "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi cistige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept".
Din examinarea <>art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978 rezulta ca dispoziţiile sale incalca principiul consacrat de Constituţie, în temeiul cãruia nici o lege nu poate îngrãdi dreptul la munca şi libertatea în alegerea profesiei sau a locului de munca, precum şi ale art. 20 din legea fundamentalã.
Totodatã, se constata ca prevederile respective contravin şi art. 43 alin. (2) din Constituţie care menţioneazã, printre alte drepturi ale cetãţenilor, dreptul la pensie. Într-adevãr, interdicţia primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate este contrarã prevederilor constituţionale, întrucît aceasta reprezintã o încãlcare a drepturilor subiective ale persoanelor: dreptul la pensie (preexistent) şi, respectiv, dreptul decurgind din exercitarea profesiei de avocat.
În acelaşi timp, în aprecierea constituţionalitãţii dispoziţiilor contestate trebuie avute în vedere şi prevederile art. 49 din Constituţie potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau unor libertãţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacã aceasta se impune pentru motivele expres şi limitativ prevãzute în alin. (2) din Constituţie.
În raport de considerentele expuse, se retine ca prevederile <>art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978 , teza a II-a privind interdicţia primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate contravin principiilor consacrate de Constituţie referitoare la drepturile fundamentale la munca, la alegerea libera a profesiei şi la pensie, astfel încît, prin admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, urmeazã a se constata ca dispoziţiile respective sînt abrogate potrivit art. 150 din Constituţie.
Constatarea abrogãrii numai a tezei a II-a din alin. 1 al art. 5 din decretul menţionat mai sus este conformã prevederilor art. 23 alin (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei.
Pentru acelaşi considerent nu poate fi promovata nici excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 49 lit. c) din Decretul nr. 251/1978 care prevede ca plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul a fost reprimit într-un colegiu de avocaţi, deoarece, în speta, reclamantul Zsoldi Irimie nu se afla în aceasta situaţie fiind pensionar provenit din alt sector de activitate şi primit în avocatura pe baza de concurs. De altfel, scopul urmãrit de reclamant prin excepţia ridicatã a fost realizatã prin admiterea ei, în parte, astfel încît nu mai prezintã interes, sub aceste aspecte, pentru cel în cauza.
Prin excepţia de neconstituţionalitate invocatã s-a susţinut ca şi art. 4 lit. a), <>art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele mãsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România ar fi contrare prevederilor art. 73 alin. (1) şi (3) din Constituţie potrivit cãrora initiativa legislativã aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui numãr de 250.000 de cetãţeni cu drept de vot. Sub acest aspect, nu se poate însã retine ca ar exista o contradictie între dispoziţiile contestate şi prevederile art. 73 din Constituţie spre a se putea constata ca ele sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, trebuie observat ca, deşi printre atribuţiile Congresului şi ale Consiliului Uniunii avocaţilor din România sus menţionate şi acelea de a stabili liniile generale de dezvoltare a avocaturii şi de a elabora proiecte de acte normative privind profesia de avocat, dispoziţiile respective nu le conferã dreptul de a sesiza Parlamentul cu un proiect de lege sau cu o propunere legislativã.
Adoptarea acestor reglementãri cu caracter intern a fost necesarã pentru exercitarea profesiei în condiţiile nou-create, dupã decembrie 1989, antrenarea avocaţilor în formularea de propuneri pentru noua lege a avocaturii şi a codurilor de procedura cu privire la dreptul de apãrare şi, eventual, sensibilizarea subiectelor de initiativa legislativã. De altfel, redactarea unui anteproiect de act normativ nu poate avea eficienta decît prin promovarea lui de cãtre factorii investiti de Constituţie cu initiativa legislativã. Rezulta deci ca ele nu contravin principiilor constituţionale, astfel ca excepţia nu poate fi primitã.
Cît priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, formulatã de reclamantul Zsoldi Irimie, aceasta urmeazã a fi soluţionatã de cãtre instanta care judeca procesul în fond, singura în mãsura sa aprecieze cuantumul integral al acestora.
Avînd în vedere considerentele arãtate, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, ale art. 5 şi <>art. 49 din Decretul nr. 251/1978 , precum şi ale art. 4 lit. a) şi ale art. 5 lit. c) şi g) din Decretul nr. 90/1990,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocatã de reclamantul avocat Zsoldi Irimie în fata Tribunalului Botosani, în Dosarul nr. 773/1993, trimisa de cãtre acesta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 6 mai 1993 şi, în consecinta:
1. Constata ca dispoziţiile art. 5 alin. 1, teza a II-a, referitoare la primirea în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate din <>Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, fiind contrare art. 38, 43 şi 49 din Constituţie.
2. Respinge excepţia referitoare la <>art. 49 din Decretul nr. 251/1978 şi al art. 4 lit. a) şi <>art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele mãsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România.
3. Problema cheltuielilor de judecata urmeazã a fi soluţionatã de cãtre instanta de judecata pe rolul cãreia se afla dosarul în cauza.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 13 aprilie 1994.
PREŞEDINTE,
Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
