Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 319 din 9 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) si ale art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002 , cu modificarile ulterioare, precum si a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 64/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.600/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 154C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Asociaţia Familialã "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari în Dosarul nr. 4.604/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 154C/2003 la Dosarul nr. 153C/2003. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã. În acest sens, arata ca asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, iar în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 apreciazã ca acestea nu sunt contrare, asa cum susţine autorul exceptiei, art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 7 februarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 4.600/2002 şi nr. 4.604/2002, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea şi de Asociaţia Familialã "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari, în cauze civile. În motivarea excepţiilor, al cãror conţinut identic, se susţine ca prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , modificatã, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, se susţine ca prevederile art. 10 lit. b) coroborat cu <>art. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 , contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În ceea ce priveşte nivelul amenzii prevãzut la <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , se considera ca prin aplicarea acestor dispoziţii se ingradeste libertatea comerţului, deoarece sancţiunile stabilite de textul criticat trebuie aplicate procentual, în funcţie de cifra de afaceri a agenţilor economici, şi nu uniform. Tribunalul Tulcea apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în ambele dosare se arata ca dispoziţiile criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu incalca prezumţia de nevinovatie, dat fiind faptul ca domeniul contraventional este extrapenal, precum şi datoritã caracterului "instantaneu al contravenţiei, care se sãvârşeşte la momentul constatãrii acesteia de cãtre agentul constatator". Se considera ca nu este încãlcat nici accesul liber la justiţie, întrucât dispoziţiile speciale ale legii oferã partii posibilitatea de a ataca procesul-verbal şi de a propune probe în apãrare, în fata instanţei de judecata, precum şi posibilitatea exercitãrii caii de atac impotriva soluţiei pronunţate. În ceea ce priveşte referirile la procedura de drept comun care reglementeazã sarcina probei în materie contravenţionalã, precum şi la nivelul amenzii contravenţionale stabilite de legiuitor, instanta arata ca acestea nu sunt probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, de competenta instanţei de fond. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, arata ca principiul prezumţiei de nevinovatie prevãzut de art. 23 alin. (8) din Constituţie este aplicabil exclusiv în dreptul penal, nu şi în materia contravenţiilor, iar situarea ilicitului contraventional în afarã sferei dreptului penal inlatura posibilitatea stabilirii neconstitutionalitatii acestei norme. Mai arata ca nu poate fi reţinutã susţinerea potrivit cãreia în materie contravenţionalã sarcina probei revine contravenientului, deoarece <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu conţine dispoziţii speciale cu privire la sarcina probei, iar dispoziţiile din dreptul comun referitoare la acest aspect nu sunt criticate sub aspectul constituţionalitãţii. În legatura cu aprecierea privind necesitatea ca stabilirea cuantumului amenzii sa se realizeze diferenţiat în funcţie de puterea economicã a fiecãrui agent economic considera ca prin aceasta s-ar incalca principiul constituţional prevãzut la art. 16 alin. (1). Subliniaza ca, dimpotriva, "inegalitatea economicã dintre agenţii economici reprezintã o latura normalã şi intrinseca a unei economii de piata, (...), legea trebuind sa ofere acelaşi tratament sanctionator indiferent de puterea economicã a contravenientului". Avocatul Poporului apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, arata ca prezumţia de nevinovatie, consacratã de art. 23 alin. (8) din Constituţie, este proprie doar procesului penal, iar expresia "contravenient" continuta de textele criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 caracterizeazã persoana care a sãvârşit o contravenţie - fapta ilegala cu un pericol social mai redus decât al unei infracţiuni - şi nu are sensul de "invinuit" sau "inculpat" din legislaţia penalã, de care se leagã prezumţia de nevinovatie. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea reglementãrii privind sarcina probei, arata ca în cazul formularii plângerii impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pot fi aplicate regulile de drept comun, potrivit cãrora aceasta sarcina revine celui care contesta legalitatea şi temeinicia mãsurii. Apreciazã ca nici criticile formulate în legatura cu dispoziţiile care stabilesc cuantumul amenzii nu pot fi reţinute, întrucât "diferenţele create între agenţii economici în funcţie de cifra de afaceri sunt relevante pentru activitãţile fiscale, nu pentru aplicarea sancţiunilor în cazul nerespectãrii legii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 . Textele criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au urmãtorul conţinut: - Art. 14 alin. (3): "Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti, dacã contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii."; - Art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca al contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...] (5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoana juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducã la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica <<Alte menţiuni>>, sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 17: "Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu."; - Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia."; - Art. 21 alin. (3): "Sancţiunea se aplica în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sa fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; - Art. 24 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care bunurile nu se gãsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. (3) Agentul constatator are obligaţia sa stabileascã cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacã acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor mentiona, dacã este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila."; - Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va inmana sau, dupã caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacã este cazul, partii vãtãmate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...] (3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amenda, precum şi dacã a fost obligat la despãgubiri, o data cu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plata. În înştiinţarea de plata se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitãrii amenzii şi, dupã caz, a despãgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sa se procedeze la executarea silitã."; - Art. 26 alin. (1) şi (3): "(1) Dacã agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plata se înmâneazã contravenientului, fãcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. [...] (3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de plata se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii."; - Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţãrii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemneazã într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor." - Art. 28: "Contravenientul poate achitã, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceasta posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. (2) Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţa se preda de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, în termenul prevãzut la alin. (1). (3) În cazul în care contravenientul a achitat jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ pentru fapta sãvârşitã, orice urmãrire înceteazã."; - Art. 29: "Dispoziţiile art. 28 se aplica şi în cazurile prevãzute la art. 10 alin. (2), dacã contravenientul achitã jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fãrã ca prin totalizare sa se depãşeascã maximul prevãzut pentru contravenţia cea mai grava."; - Art. 31 alin. (2): "Partea vãtãmatã poate face plângere numai în ceea ce priveşte despãgubirea, iar cel cãruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte mãsura confiscãrii."; - Art. 33 alin. (1): "Judecãtoria va fixa termen de judecata, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei."; - Art. 38 alin. (1): "Avertismentul se adreseazã oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicatã de agentul constatator."; - Art. 39 alin. (2): "În vederea executãrii amenzii organele prevãzute la alin. (1) vor comunica din oficiu organelor de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi unitãţilor subordonate acestora, în a cãror raza teritorialã domiciliazã sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau, dupã caz, dispozitivul hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a soluţionat plângerea."; - Art. 44 alin. (2): "Dacã prin contravenţia sãvârşitã de un militar în termen s-a produs o paguba sau dacã sunt bunuri supuse confiscãrii, organul competent potrivit legii va stabili despãgubirea pe baza de tarif şi va dispune asupra confiscãrii. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunica contravenientului, partii vãtãmate şi celui cãruia îi aparţin bunurile confiscate." Articolul 10 lit. b) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, criticat, de asemenea, ca fiind neconstitutional, prevede: "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnica pana în momentul stergerii memoriei operative." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (8) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), care prevãd: - Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte."; - Art. 134 alin. (2): "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele: I. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, 28 şi <>art. 33 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi, în esenta, cu aceeaşi motivare ca în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea soluţiei pronunţate. În plus, în acest dosar sunt criticate sub aceleaşi aspecte ca şi celelalte dispoziţii din ordonanta ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (5) şi (6), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 29, art. 31 alin. (2), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. Întrucât şi cu privire la aceste din urma texte de lege susţinerile de neconstituţionalitate sunt aceleaşi, se menţin soluţia şi considerentele <>Deciziei nr. 183 din 8 mai 2003 . Asadar, Curtea respinge şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii de lege. II. Şi susţinerile autorului exceptiei cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 , urmeazã sa fie respinse. Potrivit acestor sustineri nivelul amenzii, stabilit prin textul criticat, ingradeste libertatea comerţului, incalcand astfel dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Curtea retine ca stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amenda reprezintã o opţiune legitima a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanta criticata, da expresie preocuparii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale <>art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 64/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.600/2002 al Tribunalului Tulcea şi de Asociaţia Familialã "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari în Dosarul nr. 4.604/2002 al aceluiaşi tribunal. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
