Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 319 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Românã de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Românã de Radiodifuziune cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate de partea Bogdan Rãdulescu împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 168 alin. (2) din Codul muncii este contrar principiului egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii. Astfel, considerã cã acest text de lege îl plaseazã procesual pe angajator într-o poziţie dezavantajoasã faţã de salariat, întrucât prevede, sub sancţiunea nulitãţii, un numãr foarte mare de menţiuni şi precizãri pe care trebuie sã le conţinã decizia de sancţionare disciplinarã, elemente ce ar putea fi clarificate şi de instanţa judecãtoreascã, în virtutea rolului sãu activ.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu instituie niciun fel de discriminare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, întrucât drepturile şi obligaţiile ce revin angajatorilor şi angajaţilor acestora nu decurg din calitatea acestora de cetãţeni, ci de pãrţi ale contractului de muncã, acestea constituind categorii diferite, cu drepturi şi obligaţii corelative specifice fiecãrei categorii, supuse legislaţiei muncii. De asemenea, aratã cã textul de lege criticat este conceput astfel încât sã previnã eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum şi pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalitãţii şi temeiniciei mãsurii dispuse. Elementele obligatorii pe care le prevede acest text de lege vizeazã atât asigurarea garantãrii dreptului fundamental la muncã, precum şi asigurarea accesului la justiţie pentru apãrarea acestui drept constituţional, în cunoştinţã de cauzã, cât şi asigurarea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei mãsurii propuse, inclusiv pentru instanţele judecãtoreşti competente.
Avocatul Poporului considerã cã art. 268 alin. (2) din Codul muncii este constituţional, dispoziţiile sale urmãrind sã asigure stabilitatea raporturilor de muncã şi apãrarea intereselor legitime atât ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorilor, fãrã a institui niciun fel de discriminare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã, a desfãşurãrii acestora în condiţii de legalitate şi a respectãrii drepturilor şi îndatoririlor ambelor pãrţi ale raportului juridic de muncã. În acelaşi timp, sunt menite sã asigure apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantã a angajatorului în desfãşurarea raportului de muncã.
Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi, în mod special, încetarea raportului de muncã din voinţa unilateralã a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formã riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Menţiunile şi precizãrile pe care în mod obligatoriu trebuie sã le conţinã decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplicã sancţiunea, inclusiv cu privire la cãile de atac şi termenele în care are dreptul sã constate temeinicia şi legalitatea mãsurilor dispuse din voinţa unilateralã a angajatorului.
Angajatorul, întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiazã mãsura dispusã, trebuie sã facã dovada temeiniciei şi legalitãţii acelei mãsuri, salariatul putând doar sã le combatã prin alte dovezi pertinente. Astfel, menţiunile şi precizãrile prevãzute de textul de lege sunt necesare şi pentru instanţa judecãtoreascã, în vederea soluţionãrii legale şi temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.
De altfel, Curtea constatã cã aceste considerente au fost reţinute şi prin <>Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 45 din Constituţie, a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Românã de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
