Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 319 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 17 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecãtoriei Tecuci.
La apelul nominal sunt prezente pãrţile Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu, lipsind autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 172 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 166 D/2005 şi nr. 172 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Pãrţile Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu nu se opun mãsurii conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 172 D/2005 la Dosarul nr. 166 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 februarie 2005 şi 13 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 3.625/2004 şi nr. 20.767/2004, Judecãtoria Tecuci şi Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara-Camelia Popescu Sfat şi, respectiv, de Constantin Gheorghe în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat creeazã o discriminare între inculpaţii aflaţi în stare de libertate şi cei aflaţi în stare de deţinere şi, de asemenea, cã încalcã dreptul la apãrare al inculpaţilor aflaţi în stare de libertate, întrucât nu reglementeazã obligaţia instanţei de a comunica rechizitoriul, în copie, şi acestora din urmã.
Judecãtoria Tecuci apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se aratã cã inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţã de rechizitoriu la arhiva instanţei la care se gãseşte dosarul şi, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului sãu la apãrare.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţã de rechizitoriu la arhiva instanţei la care se gãseşte dosarul şi, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului sãu la apãrare şi, de asemenea, nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, respectiv celor ale art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, ci urmãreşte evitarea unei discriminãri între inculpatul aflat în stare de libertate şi cel aflat în stare de deţinere. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare prin dispoziţiile legale criticate a dreptului la apãrare se aratã cã nu poate fi reţinutã, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţã oricând, personal sau prin apãrãtor, de actele dosarului.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu instituie privilegii sau discriminãri, ci, dimpotrivã, urmãresc evitarea unei discriminãri, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deţinere de a-şi organiza apãrarea în condiţii cât mai apropiate de cele ale inculpatului aflat în stare de libertate. Se aratã totodatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apãrare al inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece, fiind citat de instanţã, acesta are dreptul de a lua cunoştinţã oricând, direct sau prin apãrãtor, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apãrarea utilizând toate mijloacele procedurale prevãzute de lege.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora, "În termen de 24 de ore de la darea sau, dupã caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înainteazã instanţei competente dosarul împreunã cu numãrul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere".
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. 1: "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24 (Dreptul la apãrare) alin. 1: "Dreptul la apãrare este garantat."
În motivarea excepţiei se invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a) şi b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale."
Examinând excepţia invocatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, în raport de aceleaşi critici, prin <>Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001, şi prin <>Decizia nr. 158 din 30 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 24 iunie 2002.
Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat, care prevede o procedurã administrativã de înaintare a dosarului la instanţa competentã dupã darea sau confirmarea rechizitoriului, respectiv obligaţia procurorului de a înainta dosarul cãtre instanţa de judecatã împreunã cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu, nu creeazã inculpatului aflat în stare de deţinere o situaţie mai favorabilã decât a celui aflat în stare de libertate.
Astfel, dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã nu numai cã nu creeazã discriminãri, ci, dimpotrivã, urmãresc evitarea unei discriminãri, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deţinere de a-şi organiza apãrarea în condiţii cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate. În ceea ce priveşte dreptul la apãrare al acestuia din urmã, Curtea a reţinut cã nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citaţie proceduralã, el are dreptul de a lua cunoştinţã oricând, direct sau prin apãrãtor, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apãrarea utilizând toate mijloacele prevãzute de lege. Pentru aceleaşi considerente s-a reţinut cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul acuzatului de a fi informat în legãturã cu natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa, respectiv de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecãtoriei Tecuci şi de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
