Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 319 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 3 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Anita Schmidt în Dosarul nr. 4.754/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.754/62/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Anita Schmidt într-o cauzã având ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificare în vederea restituirii acestora în termenul legal şi aceia care nu l-au respectat. Acest fapt conduce, în opinia autorului excepţiei, şi la o încãlcare a principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private, prevãzut de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât afecteazã însãşi substanţa dreptului de proprietate. Aratã cã procedura administrativã instituitã prin <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie administrativã facultativã, aşa încât nerespectarea termenului de depunere a notificãrii nu ar trebui sã constituie o negare a accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, invocã şi încãlcarea art. 20 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã textul de lege criticat înfrânge dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie care prevãd cã jurisdicţiile speciale sunt facultative. Face referire la Hotãrârea Broniowski vs. Polonia a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia sunt admisibile limitãri, ingerinţe, sub forma unor proceduri prealabile, obligatorii, acestea neputând restrânge accesul la o instanţã în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. Altfel, se ajunge la transformarea dreptului de proprietate într-un drept teoretic, iluzoriu, lipsit de esenţã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se aplicã în mod egal celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, constatã cã prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi cu cele ale art. 126 alin. (2) potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute prin lege. Aratã cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit (2001), s-a statuat cã accesul la un tribunal nu este absolut şi poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decãdere. Pentru aceste motive, considerã cã nu poate fi reţinutã nici atingerea adusã prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin nici art. 21 alin. (4) din Legea fundamentalã, întrucât procedura notificãrii nu este o procedurã administrativ-jurisdicţionalã, deoarece nu are ca obiect verificarea legalitãţii sau temeiniciei unui act administrativ emis. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 faţã de prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, menţioneazã cã textele criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, în urma adoptãrii <>Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmãtorul cuprins:
"(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (4) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã. Totodatã, autorul excepţiei susţine cã, prin dispoziţiile de lege criticate, sunt încãlcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similarã.
Astfel, Curtea a analizat concordanţa textelor de lege criticate cu dispoziţiile <>art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, statuând, prin Decizia nr. 922 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, cã reglementarea în cauzã este în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, potrivit cãreia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Mai mult, Curtea a reţinut cã recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare. Pentru aceleaşi considerente, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã în prezenta cauzã nici contradicţia între textul de lege criticat şi art. 20 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã, Curtea a constatat, în aceeaşi decizie, cã textul de lege criticat nu încalcã nici art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
De asemenea, Curtea a statuat cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât nerespectarea termenului prevãzut de lege pentru trimiterea notificãrii nu poate fi invocat ca generând o situaţie discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Anita Schmidt în Dosarul nr. 4.754/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
