Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 318 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 312 din 6 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Iulian Lãzãr în Dosarul nr. 658/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, care formeazã obiectul Dosarului nr. 2.154D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.912D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Marius Martin în Dosarul nr. 640/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.912D/2010 la Dosarul nr. 2.154D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 mai 2010 şi 6 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 658/99/2010 şi, respectiv, nr. 640/99/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicatã de Iulian Lãzãr şi, respectiv, Marius Martin în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în anularea unor acte administrative.
În motivarea excepţiei, se susţine, în esenţã, cã mãsura punerii la dispoziţia unitãţii a poliţistului înlãturã prezumţia de nevinovãţie, "fiind fundamentatã, de cele mai multe ori, doar pe adresa organului de urmãrire penalã prin care instituţia este înştiinţatã cu privire la trimiterea în judecatã a acestuia". Prezumţia de nevinovãţie este nesocotitã şi prin lipsa vreunei distincţii între infracţiunile sãvârşite în legãturã cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în aceastã categorie ori între infracţiunile sãvârşite din culpã sau cu intenţie. Se mai criticã şi caracterul lacunar al textelor ce formeazã obiect al excepţiei, întrucât niciunul dintre acestea nu defineşte mãsura de punere la dispoziţia unitãţii. Sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe aceastã perioadã de şeful unitãţii în mod discreţionar, în aşa fel încât mãsura poate fi lipsitã de eficienţã sau poate duce la sãvârşirea unui abuz grav. Se mai aratã cã, în urma luãrii mãsurii de punere la dispoziţia unitãţii, poliţistului îi sunt micşorate în mod semnificativ drepturile salariale.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În opinia sa, punerea la dispoziţie a poliţistului nu poate fi consideratã ca fiind contrarã prezumţiei de nevinovãţie, fiind o mãsurã necesarã pentru apãrarea ordinii publice şi desfãşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale, în vederea apãrãrii interesului general, a protejãrii imaginii unei instituţii de bazã care este poliţia. Totodatã, considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestei mãsuri se circumscrie prevederilor art. 53 din Constituţie, dat fiind statutul poliţistului, protejarea interesului general şi a prestigiului profesiei. În plus, mãsura este proporţionalã şi cu scopul urmãrit, poliţistului nefiindu-i încãlcat dreptul la muncã şi asigurându-i-se retribuirea la nivelul de bazã corespunzãtor gradului profesional pe care îl deţine şi potrivit sarcinilor stabilite de cãtre şeful unitãţii de poliţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 65 alin. (1), (2) şi (4): "(1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmãrirea penalã sau acesta a fost trimis în judecatã, menţinerea sa în activitate se hotãrãşte dupã soluţionarea definitivã a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când opereazã procedura disciplinarã obişnuitã.
(2) Poliţistul faţã de care s-a pus în mişcare acţiunea penalã sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie. (...)
(4) Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unitãţii de poliţie şi beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bazã, precum şi de celelalte drepturi prevãzute în prezenta lege."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) care consacrã prezumţia de nevinovãţie, art. 41 alin. (1) potrivit cãruia dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, invocã şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care instituie prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în principal, autorii acesteia susţin cã mãsura punerii la dispoziţia unitãţii a poliţistului faţã de care s-a pus în mişcare acţiunea penalã sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune nesocoteşte dispoziţiile din Constituţie şi din alte documente internaţionale care consacrã prezumţia de nevinovãţie. Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de faţã, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru care s-a început urmãrirea penalã sau care sunt trimişi în judecata instanţelor militare, dar care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune. Curtea a statuat cã punerea la dispoziţie nu încalcã prezumţia de nevinovãţie, întrucât nu vizeazã fondul rãspunderii pentru fapta imputatã, nu prejudecã vinovãţia, ci constituie o mãsurã preventivã, justificatã de necesitatea împiedicãrii sãvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectã a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupã acea funcţie. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi concluzie este valabilã şi în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a poliţiştilor.
Totodatã, Curtea observã cã, în alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 360/2002, este precizat şi conţinutul mãsurii punerii la dispoziţie. Interpretarea datã acestuia de autorii excepţiei în sensul cã sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe aceastã perioadã de şeful unitãţii în mod discreţionar şi abuziv nu poate fi, însã, analizatã de Curte, întrucât depinde de modalitatea practicã de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii.
De asemenea, un raţionament simetric cu cel cuprins în decizia menţionatã se impune şi în ceea ce priveşte reducerea indemnizaţiilor. Prin luarea mãsurii punerii la dispoziţie nu se poate susţine cã se îngrãdeşte dreptul la muncã şi, la fel ca în cazul cadrelor militare, art. 65 din Legea nr. 360/2002 prevede în mod expres, la alin. (6), cã "în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã ori achitarea, precum şi în cazul încetãrii urmãririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie (...)".
În ce priveşte prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea observã cã autorii excepţiei nu motiveazã pretinsa încãlcare a acestora, iar invocarea art. 53 din Legea fundamentalã nu poate fi reţinutã de vreme ce nu a fost constatatã restrângerea vreunui drept constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Iulian Lãzãr şi Marius Martin în dosarele nr. 658/99/2010 şi, respectiv, nr. 640/99/2010 ale Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
