Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 318 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza intai din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 9 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mircea Silviu Botez în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal este prezentã partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin consilier juridic Eliza Mihãilescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Având cuvântul, reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.719/2005, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Mircea Silviu Botez în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, prin aceea cã, "pentru a beneficia de clemenţa acestui text de lege, cel urmãrit penal trebuie sã achite prejudiciul stabilit de cãtre organele de urmãrire penalã". În acest fel, interesele legitime ale celui în cauzã, protejate de normele constituţionale prin posibilitatea de a te adresa justiţiei pentru apãrarea lor, sunt lãsate la aprecierea organelor de cercetare penalã, fãrã ca deciziile luate de aceste organe, în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, sã poatã fi cenzurate de cãtre instanţã. Se creeazã astfel, în opinia autorului excepţiei, "un instrument de şantaj constituţional şi periculos pentru a fi vãrsate la bugetul statului sume care, parte din ele, pot fi nedatorate". Totodatã, se aratã cã textul de lege criticat îngrãdeşte liberul acces la justiţie, întrucât exercitarea acestui drept presupune pierderea unui alt drept, respectiv "renunţarea, ab initio, la clemenţa legiuitorului", ceea ce ar putea conduce la aplicarea unei pedepse mult mai mari chiar în varianta în care se demonstreazã temeinicia criticilor formulate.
Judecãtoria Bacãu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât "se face o diferenţiere nejustificatã în defavoarea inculpatului, între cele douã faze ale procesului penal, respectiv faza de urmãrire penalã şi faza de judecatã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu conţine interdicţii pentru persoanele interesate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a se folosi de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, potrivit cãrora "În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate [...]".
Prevederile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti. Se invocã, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În temeiul art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora", legiuitorul este liber sã stabileascã un regim sancţionator în vederea recuperãrii prejudiciului cauzat prin faptele incriminate ca infracţiuni. În aplicarea acestui text constituţional, legiuitorul a reglementat, în <>art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, o cauzã de reducere a pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã, în situaţia în care în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat. Aceasta constituie o mãsurã de politicã penalã determinatã de specificul infracţiunilor de evaziune fiscalã, respectiv de necesitatea recuperãrii, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, şi nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil şi nici normelor constituţionale privind realizarea justiţiei.
Astfel, faptul cã de reducerea limitelor pedepsei prevãzute de lege beneficiazã numai învinuitul ori inculpatul care acoperã integral prejudiciul cauzat, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, nu are semnificaţia îngrãdirii liberului acces la justiţie. Cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil.
În faţa instanţei de judecatã, partea interesatã are deplina libertate sã demonstreze existenţa sau inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului, dupã caz, instanţa urmând ca, în temeiul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consfinţitã aceasta de prevederile art. 126 din Legea fundamentalã, sã decidã în cauzã, pe baza probelor administrate, şi asupra laturii civile. Aşa fiind, nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei în sensul cã textul de lege ar avea drept consecinţã imposibilitatea cenzurãrii de cãtre instanţele de judecatã a deciziilor luate de organele de urmãrire penalã, în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, respectiv crearea posibilitãţii unor plãţi nedatorate cãtre bugetul de stat.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mircea Silviu Botez în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
