Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 318 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 730 din 11 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Costache Rogoz în Dosarul nr. 3.893/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 173 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Elena Tulbure în Dosarul nr. 3.223/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezentã autoarea excepţiei, prin mandatar Neculai Budãu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 127 D/2005 şi nr. 173 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Neculai Budãu nu se opune mãsurii conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 173 D/2005 la Dosarul nr. 127 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, Neculai Budãu, pentru autoarea excepţiei Elena Tulbure, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 14 februarie 2005 şi 19 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 3.893/2004 şi nr. 3.223/2004, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Costache Rogoz şi de Elena Tulbure în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prin judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat calea de atac a apelului, în speţã Curtea de Apel Bacãu, se încalcã dreptul fiecãrei persoane de a fi judecatã de o instanţã imparţialã. Se aratã cã "a accepta raţionamentul contrar, cum cã nu ar exista nici o vãtãmare a persoanei dacã recursul ar fi soluţionat de cãtre aceeaşi instanţã de judecatã, înseamnã cã s-ar crea premisele unei discriminãri în faţa legii [...]", întrucât unii cetãţeni ar putea avea la dispoziţie trei grade de jurisdicţie, iar alţii numai douã grade de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se aratã cã, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, iar diferenţa dintre apel şi recurs este datã de compunerea instanţei, de procedura de judecatã incidentã în fiecare cale de atac şi de efectele hotãrârii pronunţate în aceste cãi de atac, şi nu de instanţa care judecã, în speţã Curtea de Apel Bacãu".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât stabilirea normelor tranzitorii ale <>Legii nr. 195/2004 reprezintã o expresie a principiului înscris în art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia atât competenţa instanţelor judecãtoreşti, cât şi procedura de judecatã sunt prevãzute prin lege. Se aratã totodatã cã accesul la justiţie nu presupune în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicţie şi la toate nivelurile de instanţã, astfel încât judecarea recursului de cãtre o instanţã de acelaşi nivel cu cea care a soluţionat apelul nu încalcã acest drept constituţional. În ceea ce priveşte pretinsa lipsã a garanţiilor imparţialitãţii instanţei se aratã cã nu poate fi reţinutã, întrucât aceste garanţii sunt conferite de dispoziţiile care reglementeazã statutul magistraţilor.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate, stabilind competenţa instanţelor de judecatã în materia fondului funciar, nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, potrivit cãrora: "(1) Hotãrârile pronunţate de judecãtorii în primã instanţã în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi rercursului la curtea de apel.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Dispoziţiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzãtor."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 20 şi 21, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, respectiv la accesul liber la justiţie, dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã dreptul fiecãruia de a i se recunoaşte personalitatea juridicã, oriunde s-ar afla, respectiv egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia invocatã, Curtea constatã cã <>art. III din Legea nr. 195/2004 cuprinde în alin. (1) dispoziţii privind competenţa instanţelor judecãtoreşti în materia fondului funciar, iar în alin (2) reglementeazã o situaţie cu caracter tranzitoriu, determinatã de noile reguli de competenţã astfel instituite, care constã în faptul cã aceeaşi instanţã ce soluţionase în baza reglementãrilor anterioare apelul împotriva hotãrârii judecãtoriei urmeazã ca în temeiul noilor reglementãri sã soluţioneze şi recursul trimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe al cãrei rol se afla.
Stabilirea prin dispoziţiile criticate a unor noi reguli de competenţã a instanţelor judecãtoreşti s-a realizat de cãtre legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, prevãzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege", fiind determinatã de necesitatea deblocãrii activitãţii de soluţionare a recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceastã instanţã, în aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , avea competenţã generalã în materia recursului civil şi, dat fiind numãrul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Faptul cã în temeiul noilor dispoziţii privitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti, care sunt de imediatã aplicare, recursul a încetat sã constituie apanajul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât aceeaşi instanţã care a soluţionat calea de atac a apelului soluţioneazã (într-o compunere diferitã a completului) şi recursul trimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe al cãrei rol se afla, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale, respectiv din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei.
Astfel, textul de lege criticat nu încalcã liberul acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi nici dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, reglementat de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu împiedicã în nici un fel pãrţile de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a promova cãile de atac prevãzute de lege.
Totodatã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecãtorilor care se pronunţã asupra recursului. Cele douã cãi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite sã asigure realizarea dreptului la un proces echitabil, chiar şi în situaţia judecãrii recursului de cãtre aceeaşi instanţã - în speţã curtea de apel - care a judecat, în temeiul normelor de competenţã anterioare, apelul împotriva hotãrârii judecãtoriei.
Nu poate fi reţinutã nici critica formulatã în raport de art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã egalitatea în faţa legii, întrucât prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care se aflã în situaţia avutã în vedere de ipoteza normei în discuţie, susţinerea în sensul cã se creeazã premisele unei discriminãri în faţa legii, prin aceea cã unii cetãţeni ar avea la dispoziţie trei grade de jurisdicţie, iar alţii numai douã grade de jurisdicţie, fiind fundamentatã pe o interpretare eronatã a textului de lege criticat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã dreptul fiecãruia de a i se recunoaşte personalitatea juridicã, oriunde s-ar afla, acestea nu au incidenţã în cauzã.
Întrucât <>art. III din Legea nr. 195/2004 nu încalcã nici o dispoziţie cuprinsã în reglementãrile internaţionale invocate de autorii excepţiei, nu se poate reţine nici critica formulatã în raport de art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Costache Rogoz şi Elena Tulbure în dosarele nr. 3.893/2004 şi nr. 3.223/2004 ale Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
