Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 312 din 6 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia urmãrind completarea textului de lege criticat, atribuţie ce revine legiuitorului. Apreciazã cã prevederile de lege ce formeazã obiectul excepţiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât strãinul are posibilitatea de a ataca decizia de returnare la instanţa de contencios administrativ competentã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 485/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Stella Maris Conceicao Alves într-o cauzã având ca obiect un litigiu privind regimul strãinilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede cã "Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor (...) asupra problemelor de interes personal", interpretate în lumina dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul oricãrui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. În opinia autorului excepţiei, decizia de returnare ar trebui redactatã în limba românã şi în limba maternã a cetãţeanului în cauzã, aceasta fiind o modalitate corectã şi echitabilã de informare. Precizeazã cã "exigenţa ca informarea sã fie fãcutã într-o limbã pe care strãinul o înţelege este esenţialã pentru ca acesta sã îşi însuşeascã corect starea de fapt redatã, consecinţele acesteia şi, de asemenea, sã îşi poatã pregãti suficient apãrarea în cazul în care va ataca decizia de returnare". Aratã cã analiza acestor aspecte trebuie fãcutã prin raportare la respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil în materie penalã, întrucât, potrivit art. 138 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, nerespectarea dispoziţiilor deciziei de returnare poate avea consecinţe de naturã penalã. Invocã, în acest sens, Hotãrârea din 4 octombrie 2007, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu afecteazã exercitarea neîngrãditã a dreptului la apãrare, întrucât partea îşi poate face toate apãrãrile pe care le considerã necesare, personal sau prin avocat, şi poate propune probele pe care le apreciazã ca fiind utile. Aratã cã "faptul cã asistenţa juridicã îi este asiguratã autoarei excepţiei prin avocatul care i-a redactat acţiunea, precum şi formularea apãrãrii drepturilor pãrţii din proces prin avocat, reprezintã o garanţie fundamentalã în domeniul dreptului la apãrare". Totodatã, considerã cã nu se aduce atingere nici dreptului la informaţie, întrucât reclamantei i s-a fãcut o informare corectã prin intermediul interpretului autorizat de cãtre Ministerul Justiţiei pentru limba portughezã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 82 alin. (2): "(2) Decizia de returnare se redacteazã în douã exemplare, fiecare în limba românã şi într-o limbã de circulaţie internaţionalã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede cã "Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor (...) asupra problemelor de interes personal", interpretate în lumina celor ale art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul oricãrui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Faptul cã decizia de returnare nu se redacteazã şi în limba maternã a destinatarului acesteia nu este de naturã sã conducã la ideea cã sunt nesocotite dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Constituţie, întrucât exigenţa informãrii corecte impusã de textul constituţional menţionat vizeazã, în cazul de faţã, coincidenţa dintre realitatea mãsurii dispuse şi conţinutul deciziei de returnare. Or, întrucât, în principiu, aceasta din urmã transpune în formã scrisã mãsura dispusã de Oficiul Român pentru Imigrãri, fãrã distorsiuni sau inadvertenţe, nu se poate considera decât cã textul de lege criticat oferã acestei autoritãţi publice posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia constituţionalã de a informa în mod corect destinatarul deciziei cu privire la mãsura dispusã. Modalitatea concretã în care decizia de returnare reflectã sau nu în mod corect conţinutul mãsurii poate fi cenzuratã doar de instanţa competentã sã efectueze un control de legalitate, nefiind o problemã de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã. Astfel, stabilind cã decizia de returnare va fi redactatã nu doar în limba românã, ci şi într-o limbã de circulaţie internaţionalã, legiuitorul a lãrgit posibilitatea destinatarului deciziei de a lua în mod efectiv la cunoştinţã de mãsura dispusã. În acest fel, textul garanteazã într-o mãsurã rezonabilã accesul persoanei la informaţia cuprinsã în actul emis de Oficiul Român pentru Imigrãri şi, implicit şi subsecvent, dreptul acesteia de a o contesta în cadrul unui proces desfãşurat în faţa unei instanţe independente şi imparţiale şi în cadrul cãruia îşi va putea face toate apãrãrile necesare fie personal, prin intermediul unui interpret, fie apelând la asistenţa de specialitate a unui avocat. Prin urmare, e suficientã o minimã diligenţã din partea strãinului de a lua la cunoştinţã în mod efectiv de conţinutul deciziei, care, aşa cum stabileşte textul de lege criticat, este redactatã nu doar în limba românã, ci şi într-o limbã de circulaţie internaţionalã.
Desigur cã o reglementare mai generoasã, care sã ofere un standard de protecţie mai înalt, ar fi de preferat, având în vedere situaţia particularã a strãinilor, dar legiuitorul este singurul în mãsurã sã aprecieze asupra oportunitãţii unei completãri a legislaţiei deja existente.
De asemenea, Curtea constatã cã nu sunt incidente în cauzã dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, acestea referindu-se la persoana acuzatã de sãvârşirea unei infracţiuni, ceea nu este în cazul de faţã, textul de lege criticat neavând în vedere persoane cu privire la care a fost formulatã o acuzaţie penalã. Totodatã, Curtea observã cã nu este pertinentã invocarea, în prezenta cauzã, nici a Hotãrârii din 4 octombrie 2007, pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, întrucât Curtea Europeanã a Drepturilor Omului nu a statuat cu acel prilej cu privire la eventuala încãlcare a dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
