Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 si art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 4 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercialã "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercialã "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.644/COM din 10 aprilie 2006, pronunţatã de Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã în Dosarul nr. 2.133/COM/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu, întrucât exclud pe asociaţii şi acţionarii cu creanţe reziduale din categoria creditorilor asupra averii supuse lichidãrii şi îl dezavantajeazã pe debitor în raport cu ceilalţi subiecţi de drept, deoarece acesta nu are dreptul sã formuleze obiecţiuni la raportul final, ca şi creditorii.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei şi situaţiile diferite în care se aflã creditorii şi debitorul, aratã cã tratamentul juridic diferenţiat este justificat. În ceea ce priveşte <>art. 123 din Legea nr. 85/2006 , aratã cã acesta este criticat pentru o omisiune legislativã, care nu poate fi suplinitã prin controlul de constituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã <>art. 123 din Legea nr. 85/2006 nu este discriminatoriu, întrucât art. 16 din Constituţie se referã la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar nu la egalitatea dintre diferite categorii de creditori. De altfel, aratã cã lichidarea bunurilor din averea debitorului şi falimentul nu se realizeazã în acelaşi timp, astfel cã se impune stabilirea prin norme cu caracter procedural a unei ordini de platã, în raport cu natura creanţelor. Referindu-se la criticile aduse <>art. 129 din Legea nr. 85/2006 , aratã cã, în cadrul procedurii insolvenţei, se urmãreşte protejarea intereselor creditorilor şi, în consecinţã, aceştia nu se pot afla într-o poziţie de egalitate cu debitorii. Astfel, creditorii, fiind cei interesaţi în maximizarea preţului de vânzare a activelor de cãtre lichidator, trebuie sã se bucure de acele mecanisme legale care sã le asigure controlul alegerii de cãtre lichidator a modalitãţii optime de valorificare a bunurilor debitorului. În acelaşi timp, şi debitorul are posibilitatea de a formula contestaţii împotriva mãsurilor luate de lichidator.
Avocatul Poporului considerã cã <>art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, întrucât nu conţin dispoziţii de naturã a încãlca principiul egalitãţii în drepturi, iar tratamentul juridic diferenţiat instituit între creditori şi debitor este justificat de situaţia deosebitã în care se aflã aceştia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 123: "Creanţele vor fi plãtite, în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevãzute la art. 102 alin. (4);
2. creanţele izvorâte din raportul de muncã;
3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit dupã deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activitãţii debitorului dupã deschiderea procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. creanţele reprezentând sumele datorate de cãtre debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de platã a unor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã;
6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecãtorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacã acesta este persoanã fizicã;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, precum şi din chirii;
8. alte creanţe chirografare;
9. creanţele subordonate, în urmãtoarea ordine de preferinţã:
a) credinţele acordate persoanei juridice debitoare de cãtre un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, ori, dupã caz, de cãtre un membru al grupului de interes economic;
b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.";
- Art. 129: "(1) Dupã ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecãtorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecãtorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocãrii.
(2) La data şedinţei, judecãtorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacã este cazul, modificarea corespunzãtoare a acestuia.
(3) Creanţele care la data înregistrãrii raportului final vor fi încã sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire."
În opinia autorilor excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcã principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile <>art. 123 din Legea nr. 85/2006 , Curtea constatã cã în opinia autorilor excepţiei textul de lege criticat ar avea ca efect excluderea asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la satisfacerea creanţelor din averea supusã lichidãrii, ceea ce îi discrimineazã pe aceştia în raport cu ceilalţi creditori.
Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã autorii excepţiei pornesc de la o premisã falsã, întrucât <>art. 130 din Legea nr. 85/2006 prevede cã, dupã ce judecãtorul-sindic aprobã raportul final al lichidatorului, acesta va trebui sã facã distribuirea finalã a tuturor fondurilor din averea debitorului, iar cei îndreptãţiţi, inclusiv categoria de creditori la care se referã autorii excepţiei, pot reclama drepturile lor în termen de 90 de zile. Astfel, singurul aspect ce poate fi pus în discuţie este prioritatea pe care legiuitorul a stabilit-o în ordinea satisfacerii creanţelor şi nicidecum excluderea asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la satisfacerea creanţelor din averea supusã lichidãrii.
În ceea ce priveşte problema prioritãţii creditorilor la satisfacerea creanţelor din averea supusã lichidãrii, prin <>Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a statuat cã "preferinţa reglementatã este destinatã sã ocroteascã drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridicã a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile, întemeiate pe argumente de protecţie socialã sau raţiuni social-economice, în deplinã concordanţã cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi".
În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 129 din Legea nr. 85/2006 în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã a mai analizat acest aspect şi prin <>Decizia nr. 860 din 28 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, când a statuat cã "procedura insolvenţei este o procedurã specialã, cu o anumitã specificitate, datoritã cãreia cele douã pãrţi, debitorul şi creditorul, nu se gãsesc pe poziţii egale sau în condiţii identice, astfel cã şi regimul juridic aplicat trebuie sã fie diferenţiat, fãrã ca aceasta sã constituie un tratament discriminatoriu, din contrã, numai aşa se poate asigura respectarea exigenţelor unui proces echitabil".
Într-adevãr, procedura insolvenţei, în special în etapa ulterioarã declanşãrii falimentului, vizeazã, potrivit <>art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006 , "lichidarea averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmatã de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat". Prin hotãrârea de intrare în faliment, societatea este dizolvatã, dreptul de administrare a debitorului este ridicat, urmând ca, dupã lichidarea integralã a activelor acesteia şi distribuirea sumelor astfel obţinute cãtre creditori, sã fie dispusã radierea din registrul comerţului.
Astfel, în aceastã fazã proceduralã se urmãreşte, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate pãrţi din creanţe şi, prin urmare, sunt justificate instrumentele legale pe care legea le pune la dispoziţia creditorilor pentru a asigura modalitatea optimã de valorificare a bunurilor debitorului.
Având în vedere aceste considerente, precum şi cele statuate prin deciziile amintite, Curtea constatã cã susţinerile autorilor excepţiei privind neconstituţionalitatea <>art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi <>art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercialã "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
