Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 110^1 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 27 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Marinela Minca - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Frangache în Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.229/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Frangache în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca art. 83 din Codul penal incalca principiul egalitãţii în drepturi, întrucât obliga instanta sa procedeze într-un singur fel, respectiv sa revoce suspendarea condiţionatã, indiferent de gravitatea faptei şi pericolul social pe care îl reprezintã infractorul. Se aduce atingere astfel, în opinia autorului exceptiei, principiului individualizarii rãspunderii penale şi se creeazã o discriminare între diverse categorii de infractori. În ceea ce priveşte art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se susţine ca incalca prevederile art. 49 din Constituţie, privind protecţia copiilor şi tinerilor, întrucât revocarea suspendãrii condiţionate a pedepsei se aplica necondiţionat minorilor şi tinerilor pentru infracţiuni sãvârşite în timpul minoritãţii, astfel încât nu exista nici o diferenţa de tratament şi nici o protecţie în ceea ce priveşte minorii. În concluzie, se afirma ca "revocarea condiţionatã a suspendãrii executãrii pedepsei impiedica instanţele judecãtoreşti sa-şi exercite atribuţiile legale şi conduce la discriminãri în rândul infractorilor, atât în ceea ce priveşte gravitatea faptelor sãvârşite, gradul de pericol social concret al fiecãrui fãptuitor în parte, cat şi în ceea ce priveşte regimul sanctionator al infractorilor minori."
Tribunalul Iaşi apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate sunt în deplina concordanta cu principiul supremaţiei legii. Se arata ca, ori de câte ori legiuitorul a avut în vedere stabilirea unui regim special pentru minori, a prevãzut în mod expres acest lucru în art. 110 din Codul penal.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 83 din Codul penal nu creeazã privilegii sau discriminãri şi, ca urmare, nu incalca vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se arata ca este neîntemeiatã, iar dispoziţiile art. 49 din Constituţie privind protecţia copiilor şi tinerilor, invocate în motivarea acestei critici, nu sunt pertinente în soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului considera ca reglementarea, prin dispoziţiile art. 83 din Codul de procedura penalã, a posibilitatii instanţei judecãtoreşti de a revoca suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei în cazul sãvârşirii unei infracţiuni, este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 110^1 alin. 2 din Codul penal fata de art. 49 din Constituţie, se considera ca este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale referitoare la suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control nu contravin sub nici un aspect dreptului copiilor şi tinerilor de a avea un regim special de protecţie şi asistenta în realizarea drepturilor lor.
În concluzie, Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal. Din motivarea exceptiei de neconstituţionalitate rezulta însã ca aceasta priveşte art. 83 şi art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, texte de lege criticate distinct de autorul exceptiei. Asa fiind, Curtea se va pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 83: "Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitiva chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã, dacã infracţiunea sãvârşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infracţiunea ulterioara este sãvârşitã din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea sãvârşitã dupã rãmânerea definitiva a hotãrârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevãzut de lege pentru recidiva.";
- Art. 110^1 alin. 2: "Dispoziţiile art. 81 alin. 3 şi 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 şi 86 se aplica în mod corespunzãtor."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 49 privind protecţia copiilor şi tinerilor. Autorul invoca, de asemenea, şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fata legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea retine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte art. 83 din Codul penal, se susţine ca incalca principiul egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie şi de art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca obliga instanta sa revoce suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei indiferent de gravitatea faptei şi de pericolul social al infractorului. Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, în raport de prevederile constituţionale ale art. 16, prin Decizia nr. 215 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, Curtea a reţinut ca dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi, implicit, celor din acte internaţionale, care consacra egalitatea în fata legii, deoarece dispoziţia legalã criticata nu stabileşte discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fãrã nici o deosebire. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cat şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza.
De altfel, nemultumirea autorului exceptiei este determinata tocmai de faptul ca norma criticata se aplica, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, în opinia acestuia instanta trebuind sa poatã aprecia asupra mãsurii revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, în funcţie de persoana infractorului.
II. Curtea retine ca este neîntemeiatã şi critica art. 110^1 din Codul penal. Faptul ca, în conformitate cu acest text legal, dispoziţiile art. 83 din Codul penal, care reglementeazã revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei (respectiv cele ale art. 81 alin. 3 şi 4 privind condiţiile de aplicare a suspendãrii condiţionate, ale art. 82 alin. 3 privind termenul de încercare, ale art. 84 privind revocarea în cazul neexecutãrii obligaţiilor civile şi cele ale art. 86 privind reabilitarea în cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei), sunt aplicabile şi infractorilor minori, în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu este de natura sa aducã atingere dispoziţiilor constituţionale care consacra protecţia copiilor şi tinerilor. Asa cum se poate observa, art. 110^1 alin. 2 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, "Minoritatea", titlu ce cuprinde dispoziţii instituite de legiuitor tocmai în considerarea situaţiei speciale a minorului, rãspunderea penalã a acestuia având o serie de particularitãţi care vizeazã, în principal, reducerea pedepsei şi creşterea eficientei mãsurilor educative pentru reformarea socialã a individului. Aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal în situaţia suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor minori, se realizeazã fãrã nici o discriminare, în contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situaţiei juridice speciale a categoriei de infractori menţionate, şi, prin urmare, nu aduce nici o atingere regimului de protecţie a copiilor şi tinerilor prevãzut de dispoziţiile constituţionale ale art. 49.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Frangache în Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iaşi.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
