Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 316 din 19 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si a dispozitiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 si ale art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dobre în Dosarul nr. 7.266/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ, într-un litigiu având ca obiect reactualizarea pensiei militare. La apelul nominal rãspunde Ministerul Apãrãrii Naţionale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Apãrãrii Naţionale arata ca situaţia exceptionala ce a determinat adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a constituit-o faptul ca dupã adoptarea bugetului de stat pe anul 2002 s-a constatat ca resursele financiare nu sunt suficiente pentru plata imediata a diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare. Considera ca aceasta critica este netemeinica. Modificarea <>art. 79 din Legea nr. 164/2001 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 nu a vizat conţinutul drepturilor de pensie, ci eşalonarea plãţilor, procedura prin care nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie. Solicita respingerea acestei excepţii ca nefondata. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, considera ca aceste norme sunt neconstituţionale atâta vreme cat acestea permit "instanţei de judecata sa respingã o excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibila pe motiv ca dispoziţia legalã criticata nu mai este în vigoare". Solicita admiterea acestei excepţii de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public arata ca delegarea legislativã a Guvernului se exercita în urma abilitarii de cãtre Parlament şi în cazul situaţiilor excepţionale. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisã ca urmare a constatãrii, în urma adoptãrii Legii bugetului de stat pe anul 2002, ca resursele financiare nu sunt suficiente pentru reactualizarea pensiilor militare în acel an. Critica dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu este intemeiata, deoarece acestea nu dau dreptul instanţei de sesizare în fata cãreia s-a ridicat excepţia sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii legilor sau ordonanţelor, ci numai de a se pronunţa asupra inadmisibilitatii acestora. În fine, dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu conţin prevederi contrare Legii fundamentale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.266/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dobre. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine urmãtoarele: 1. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4), ale art. 58 alin. (1) şi ale art. 43 alin. (1) din Constituţie, întrucât: nu a existat un caz excepţional; actul normativ putea fi adoptat numai de cãtre Parlament, ca unica autoritate legiuitoare în România; ordonanta criticata este în contradictie cu obligaţia statului de a lua mãsuri de protecţie socialã care sa asigure un nivel de trai decent; ordonanta reglementeazã într-un domeniu rezervat legilor organice, deşi aceasta interdicţie constituţionalã este general valabilã pentru toate tipurile de ordonanţe emise de Guvern; 2. dispoziţiile <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 , dupã modificarea lor prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 , nu permit plata pensiei reactualizate conform prevederilor textului iniţial; 3. dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt contrare prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucât permit instanţelor judecãtoreşti sa se substituie autoritãţii de jurisdicţie constituţionalã şi sa respingã o excepţie de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila pentru faptul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. Totodatã se susţine ca prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt contrare şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu incalca nici una dintre prevederile constituţionale invocate, având în vedere ca: pentru ordonanta de urgenta nu exista interdicţia ca Guvernul sa reglementeze în domenii rezervate legilor organice; cazul excepţional ce a determinat emiterea ordonanţei de urgenta a fost dat de lipsa fondurilor financiare necesare pentru plata pensiilor reactualizate de la data iniţial prevãzutã; ordonanta criticata nu incalca nici prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie şi "nu a creat un climat de insecuritate socialã"; sunt constituţionale şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece, în temeiul lor, "Instanţele judecãtoreşti nu se pronunţa sub nici o forma asupra unor excepţii de neconstituţionalitate", iar "o lege sau o ordonanta, care nu mai este în vigoare, nu poate produce efecte juridice, dat fiind principiul activitãţii legii". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata sub toate aspectele. În acest sens, arata ca actul normativ criticat a fost emis în temeiul delegarii legislative prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie, fiind o ordonanta de urgenta, situaţie în care nu opereazã "interdicţia de a se interveni în domeniul legilor organice". Caracterul excepţional al situaţiei "a fost determinat de necesitatea de a se corecta inechitatile generate de aplicarea <>Legii nr. 164/2001 ". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Guvernul susţine ca acestea nu au legatura cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte de lege este inadmisibila. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate: Autorul exceptiei a criticat iniţial, ca fiind neconstitutionala, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicãrii prevederilor <>art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 iunie 2001, prin care s-a dispus suspendarea aplicãrii prevederilor <>art. 79 din Legea nr. 164/2001 pana la data de 31 decembrie 2001. Dupã ce aceasta ordonanta şi-a încetat aplicabilitatea, Ion Dobre a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, dispoziţii care, în opinia autorului exceptiei, contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, permit instanţelor judecãtoreşti, altele decât unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, sa respingã, ca fiind inadmisibila, o excepţie de neconstituţionalitate pe motivul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, cu toate ca soluţionarea obiectului cererii supuse judecaţii depinde de acele dispoziţii legale. Totodatã, a criticat prin excepţia de neconstituţionalitate şi <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea <>Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001, sustinand ca acest act normativ a fost emis cu încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativã. În realitate, autorul exceptiei este nemulţumit de modificarea <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 10 aprilie 2001, modificare din cauza cãreia nu a putut beneficia de pensia reactualizata conform dispoziţiilor iniţiale ale textului de lege vizat. <>Art. 79 lit. a) din Legea nr. 164/2001 prevede ca: "Pensiile militare stabilite în baza legislaţiei anterioare datei intrãrii în vigoare a prezentei legi se recalculeazã astfel: a) cuantumul pensiei în plata se actualizeazã, având ca baza de calcul solda lunarã bruta în vigoare la data aplicãrii prezentei legi, corespunzãtoare funcţiei maxime a ultimului grad avut în activitate, pe baza unei metodologii aprobate prin hotãrâre a Guvernului, emisã în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea instituţiilor prevãzute la art. 5 alin. (1)." Aceasta reglementare nu a fost modificatã în conţinut, ci doar în redactare, utilizându-se formula "corespunzãtoare funcţiei maxime a gradului militar avut la data trecerii în rezerva". Faptul ca pensionãrii militari, din categoria cãrora face parte şi autorul exceptiei, nu beneficiazã de pensia actualizatã începând cu data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 164/2001 a fost determinat de suspendarea aplicãrii prevederilor <>art. 79, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 , pana la data de 31 decembrie 2001, iar apoi de completarea, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 , a art. 79 cu alin. (2), care prevede: "(2) Sumele rezultate ca diferenţa între pensiile în plata şi pensiile recalculate prin aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) se acorda eşalonat începând cu anul 2002, pana la încheierea procesului de recalculare a pensiilor din sistemul public de pensii, dupã cum urmeazã: a) pentru anul 2002, 10% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2002, şi 10% începând cu 1 iulie 2002; b) pentru anul 2003, 20% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2003, şi 20% începând cu 1 iulie 2003; c) pentru anul 2004, 20% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2004, şi 20% începând cu 1 iulie 2004." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent."; - Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii."; - Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...] (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."; - Art. 144 lit. c): "Curtea Constituţionalã are urmãtoarele atribuţii: [...] c) hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor." Autorul a mai susţinut ca prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãcând referire la dreptul la un proces echitabil prevãzut de alin. (1) al acestui articol, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant ca prin alin. (1) şi (4) ale art. 114 din Constituţie s-au reglementat doua instituţii distincte ale delegarii legislative. Cea prevãzutã la alin. (4) nu are la baza o lege specialã de abilitare a Guvernului, ci situaţia exceptionala, în care Guvernul trebuie sa acţioneze urgent şi din proprie initiativa. În acest caz nu opereazã interdicţia înscrisã în alin. (1) de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisã cu respectarea normelor constituţionale. Delegarea legislativã a Guvernului este o prerogativa acordatã de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, prin care nu se contrazice principiul potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Situaţia exceptionala care a determinat emiterea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a constituit-o constatarea facuta de executiv, dupã adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, ca resursele financiare bugetare sunt insuficiente pentru plata imediata a diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare şi se impune eşalonarea plãţii acestor diferenţe. Referitor la dispoziţiile <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 , Curtea constata ca modificarea acestora prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 nu a dus la schimbarea conţinutului lor. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede eşalonarea plãţii diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare pe o perioada de 3 ani şi o punere de acord a acestei operaţiuni cu reglementãrile generale aplicabile în sistemul public de pensii. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului la pensie prevãzut de art. 43 alin. (2) din Constituţie. Statul este îndreptãţit sa dispunã un nou mod de calcul al drepturilor de pensie, începând de la data intrãrii în vigoare a noilor reglementãri legale, cu condiţia ca prin aceasta sa nu se aducã atingere drepturilor anterior câştigate. De asemenea, poate dispune recalcularea pensiilor anterior stabilite, în vederea majorãrii lor, ca o mãsura de protecţie socialã. Data de la care opereazã asemenea majorãri, precum şi cuantumul lor sunt determinate în mod obiectiv de resursele financiare existente care pot fi alocate acestui scop. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, critica autorului exceptiei se îndreaptã impotriva soluţiei instanţei de sesizare care a respins, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 , respingere ce a avut ca temei de drept tocmai prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Partea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale cu scopul de a preintampina respingerea de cãtre instanta, fãrã sesizarea Curţii Constituţionale, a unei alte excepţii de neconstituţionalitate. Respingerea, ca fiind inadmisibila, a unei excepţii de neconstituţionalitate, chiar de cãtre instanta judecãtoreascã în fata cãreia s-a ridicat aceasta, este justificatã în situaţiile în care dispoziţiile legale vizate nu sunt incidente în cauza sau când exista vreunul dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevãzute la alin. (1), (2) şi (3) ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Instituirea prin alin. (1) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, a inadmisibilitatii unei excepţii de neconstituţionalitate pe motivul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natura sa conducã la ideea ca prin aceasta instanta care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale. Dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt norme de procedura pe care instanta care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sa le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceasta procedura nu face posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstituţionalitate de cãtre instanta judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. Alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu conţine nici o dispoziţie contrarã prevederilor constituţionale. Acest text de lege stabileşte doar procedura de urmat în cazul constatãrii existenţei vreunui caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstituţionalitate. Referitor la susţinerea ca prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt contrare dispoziţiilor art. 6 - privind dreptul la un proces echitabil - din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca, deşi autorul nu arata în ce consta aceasta încãlcare, afirmatia sa este contrazisa chiar de existenta procesului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea <>Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dobre în Dosarul nr. 7.266/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
OPINIE SEPARATĂ Contrar soluţiei adoptate cu votul majoritãţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciem ca excepţia de neconstituţionalitate soluţionatã prin prezenta decizie este intemeiata în privinta dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, respectiv a condiţiei impuse de acest text de lege pentru admisibilitatea supunerii controlului de constitutionalitate a posteriori numai a dispoziţiilor legale care sunt "în vigoare", aceasta sintagma reprezentând o adaugare la prevederile constituţionale, contrarã spiritului acestora. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", fãrã alte conditionari referitoare la natura actelor normative respective. Dezvoltarea normei constituţionale în <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în sensul concretizarii condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplineascã o lege sau o ordonanta pentru a putea fi supusã controlului de constitutionalitate pe calea exceptiei, chestiune prejudiciala, ridicatã în fata instanţei judecãtoreşti, este, în cvasitotalitate, justificatã şi corespunde voinţei constituantei. În sistemul romanesc de control de constitutionalitate a legilor neadoptandu-se posibilitatea declansarii controlului pe baza sesizãrii de cãtre orice persoana a Curţii Constituţionale, prin "actio popularis", se are în vedere declanşarea acestui tip de control doar pe cale incidentala, prin excepţii ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti. Rezulta, asadar, ca se poate solicita controlul de constitutionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementãri din cuprinsul acestora. Condiţia ca de dispoziţia legalã criticata pentru neconstituţionalitate sa depindã soluţionarea cauzei este, evident, necesarã, dar şi suficienta, fãrã cerinta ca acea dispoziţie legalã sa fie şi formal în vigoare. Scoaterea sau ieşirea formala din vigoare a unei norme juridice nu înseamnã neapãrat şi în toate situaţiile inaplicabilitatea sa. Conform principiului general, o norma juridicã acţioneazã în timp din momentul intrãrii ei în vigoare şi pana în momentul iesirii sale din vigoare. Sunt unele excepţii şi de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea şi ultrctivarea legii penale mai favorabile sau ultrctivarea legii penale temporare. Chiar şi legea civilã poate ultrctiva în unele situaţii potrivit principiului "tempus regit actum". Astfel, o lege posterioarã nu poate atinge dreptul nãscut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmând sa guverneze dreptul respectiv, inclusiv soluţionarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar şi ulterior iesirii sale din vigoare. Prin aplicarea rigida a condiţiei ca legea sau ordonanta sa fie "în vigoare" la data ridicãrii exceptiei, ca şi la data soluţionãrii acesteia de Curtea Constituţionalã, se inlatura de la controlul de constitutionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei. În asemenea situaţii instanta judecãtoreascã are doua posibilitãţi: aplica dispoziţiile legale respective, chiar dacã acestea contravin în mod flagrant prevederilor constituţionale sau refuza aplicarea lor pe motiv ca sunt neconstituţionale. În prima ipoteza se incalca însãşi Constituţia, iar în cea de a doua instanta judecãtoreascã se subroga în atribuţiile Curţii Constituţionale care, potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã în România".
Judecãtor, Kozsokar Gabor
Judecãtor, Nicolae Cochinescu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
