Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 314 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 2 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Centrul de Educaţie Specialã "Speranţa" din Timişoara şi Fundaţia de Abilitare "Speranţa" din Timişoara în Dosarul nr. 5.032/CA/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã la data invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 erau abrogate, conţinutul lor fiind însã preluat în <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului. Referindu-se la acest din urmã text de lege, apreciazã cã este neîntemeiatã critica autorilor excepţiei, întrucât se bazeazã pe o interpretare restrictivã şi izolatã. În acest sens, precizeazã cã actele administrative pot fi atacate în contencios administrativ de orice persoanã vãtãmatã de o autoritate publicã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, aceastã posibilitate nefiind rezervatã exclusiv prefectului. Textul de lege criticat preia, în esenţã, dispoziţiile art. 123 alin. (5) din Constituţie. Faţã de cele susţinute, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului ca neîntemeiatã.
La dosar a fost depus punctul de vedere al Consiliului Local al Municipiului Timişoara, prin care se solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În exercitarea atribuţiilor conferite prin lege, consiliile locale adoptã hotãrâri a cãror legalitate este verificatã de prefect, care poate solicita revocarea hotãrârii sau o poate ataca în contencios administrativ. Prefectul nu poate cenzura hotãrârile autoritãţilor publice locale decât în limita prerogativelor date de lege. În plus, prefectul poate verifica numai legalitatea actelor administrative de autoritate, nu şi a celor de gestiune. Considerã cã "hotãrârile consiliilor locale cu privire la administrarea bunurilor din domeniul public şi privat al statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi resursele financiare sunt excluse din sfera contenciosului administrativ, caz în care astfel de cereri sunt inadmisibile".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul 5.032/CA/2004, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Centrul de Educaţie Specialã "Speranţa" din Timişoara şi Fundaţia de Abilitare "Speranţa" din Timişoara într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotãrâri a Consiliului Local al Municipiului Timişoara de atribuire a unui teren în folosinţa gratuitã a Universitãţii de Vest Timişoara - Facultatea de Ştiinţe Economice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 este neconstituţional "în mãsura în care atribuie în exclusivitate prefectului dreptul de a ataca în contencios administrativ actele administrative emise de autoritãţile publice locale şi refuzã acest drept persoanelor ale cãror drepturi sau interese legitime au fost vãtãmate prin actul administrativ". Textul de lege criticat, prin limitarea categoriilor de persoane "care pot iniţia acţiunea judiciarã în controlul de legalitate al actelor administrative", este contrar prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât reglementarea din <>Legea nr. 215/2001 , conform cãreia doar prefectul are posibilitatea de a solicita anularea unei hotãrâri emise de consiliul local, reprezintã "o procedurã instituitã de o lege specialã, derogatorie de la dreptul comun în materie, care este <>Legea nr. 29/1990 , în cadrul cãreia nu poate interveni o persoanã fizicã sau juridicã pentru anularea unei hotãrâri a cãrei legalitate se verificã prin atribuţii date prefectului". Apreciazã cã este "la latitudinea legislativului sã adopte legi în domenii speciale de activitate, dacã acestea sunt în deplin acord cu Constituţia".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul precizeazã cã textul criticat a fost abrogat de <>art. 44 din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, conţinutul acestuia fiind preluat în art. 26 alin. (1) din aceastã lege. Guvernul argumenteazã cã "posibilitatea prefectului de a ataca în contencios actele administrative ale autoritãţilor publice, considerate ilegale, reprezintã consecinţa atribuţiei prevãzute de lege pentru prefect de a verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune, (...) atribuţie care, în lipsa dreptului la acţiune în contencios, ar fi lipsitã de finalitate". Neincluderea în Legea administraţiei publice locale a unor dispoziţii referitoare la posibilitatea altor subiecte de drept - persoane fizice sau juridice - de a ataca în contencios actele autoritãţilor publice locale "este expresia voinţei legiuitorului, care, reglementând organizarea şi funcţionarea autoritãţilor publice locale, a considerat oportun ca aceastã atribuţie sã fie datã doar prefectului, nu şi altor autoritãţi ale administraţiei publice". Prin Decizia nr. IV din 23 iunie 2003 Curtea Supremã de Justiţie a decis cã primarul nu are calitatea de a ataca în contencios hotãrârile adoptate de consiliul local, acest drept revenind doar prefectului; din decizia citatã se desprinde ideea cã aceastã imposibilitate se impune primarului, ca autoritate executivã a aceleiaşi persoane juridice, respectiv consiliul local, decizia nefiind în sensul cã acest drept ar aparţine în exclusivitate prefectului. De asemenea, precizeazã cã limitele şi condiţiile exercitãrii dreptului garantat prin art. 52 alin. (1) din Constituţie sunt stabilite în <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , din dispoziţiile cãreia rezultã cã "în acţiunea în contenciosul ce vizeazã raportul dintre persoanele fizice sau juridice şi autoritãţile publice poate fi invocatã atât vãtãmarea unui drept sau interes legitim, cât şi nelegalitatea actului". În concluzie, Guvernul considerã cã textul de lege criticat de cãtre autorul excepţiei este neconstituţional "în mãsura în care atribuie în exclusivitate prefectului dreptul de a ataca în contencios administrativ actele administrative adoptate sau emise de cãtre autoritãţile publice locale şi refuzã acest drept persoanelor ale cãror drepturi sau interese legitime au fost vãtãmate prin actul administrativ"; într-o altã interpretare, s-ar încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã, în absenţa opiniei instanţei, sesizarea Curţii Constituţionale nu este legalã. Potrivit <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea acesteia se dispune de instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere ce va cuprinde opinia instanţei asupra excepţiei şi punctele de vedere ale pãrţilor, însoţite de dovezi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionaliate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 . La data ridicãrii excepţiei în faţa Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ textul criticat fusese abrogat prin <>art. 44 din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, conţinutul acestuia fiind preluat în art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege. Prin urmare, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, care are urmãtorul cuprins:
Art. 26 alin. (1): "În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalitãţii actelor administrative ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, aceste acte, dacã le considerã nelegale, cu excepţia actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 52 alin. (1) şi (2): "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.";
- Art. 126 alin. (6): "Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se observã cã autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , preluate de <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, "refuzã" dreptul de a ataca în contencios administrativ actele administrative emise de autoritãţile publice locale persoanelor ale cãror drepturi sau interese legitime au fost vãtãmate prin asemenea acte. O astfel de criticã nu poate fi însã reţinutã, deoarece autorii excepţiei dau textului de lege criticat o interpretare restrictivã, desprinsã de cadrul general de reglementare a instituţiei contenciosului administrativ. Astfel, în conformitate cu prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , articol care transpune la nivelul legii dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie, "orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public", iar art. 1 alin. (2) din aceeaşi lege stabileşte cã "se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
Prefectul, în virtutea calitãţii sale de reprezentant al Guvernului pe plan local, are posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene, dacã le considerã nelegale. Aceastã atribuţie a prefectului se exercitã în baza tutelei administrative, care "presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autoritãţi a administraţiei statului asupra actelor autoritãţilor locale alese, ce funcţioneazã în virtutea principiului autonomiei locale". În acest sens a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. 2 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 . Instituţia tutelei administrative îşi gãseşte consacrarea la nivel constituţional în art. 123 alin. (5) din Legea fundamentalã, care stabileşte cã "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considerã actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept"; or, textul de lege ce constituie obiectul excepţiei nu face altceva decât sã reia dispoziţiile constituţionale menţionate. În considerentele <>Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994 , Curtea Constituţionalã a mai reţinut cã "într-un stat de drept este de neconceput ca un act ilegal al unei autoritãţi locale sã nu poatã fi atacat în faţa instanţei judecãtoreşti de cãtre prefect, ca reprezentant al Guvernului, având în vedere misiunea fundamentalã a Guvernului de a asigura executarea legilor".
De aceea, este neîntemeiatã susţinerea cã dreptul prefectului de a verifica legalitatea actelor administrative ale administraţiei publice şi de a le ataca în faţa instanţei de contencios administrativ înlãturã dreptul celorlalte persoane, fizice sau juridice, de a se adresa aceloraşi instanţe pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Prin urmare, nu se poate reţine critica formulatã de autorii excepţiei, conform cãreia <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 ar nesocoti prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, excepţie ridicatã de Centrul de Educaţie Specialã "Speranţa" din Timişoara şi de Fundaţia de Abilitare "Speranţa" din Timişoara în Dosarul nr. 5.032/CA/2004 al Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prod. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
