Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 313 din 19 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) si ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 26 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Floarea Mitran în Dosarul nr. 870/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã Floarea Mitran, autoare a exceptiei de neconstituţionalitate, asistatã de avocat Ioan Vlaic, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autoarei exceptiei, depunând şi concluzii scrise, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând, în esenta, ca prevederile legale criticate, potrivit cãrora despãgubirile se acorda limitat, contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cãrora sunt prevalente fata de legea interna dispoziţiile Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, în raport cu prevederile art. 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cu cele ale art. 6 din Protocolul adiţional la aceasta. Ţinând seama şi de dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se impunea ca legea criticata, în virtutea principiului pacta sunt servanda, sa stabileascã acordarea unor despãgubiri echitabile cetãţenilor romani prejudiciati în urma aplicãrii tratatului menţionat, iar nu acordarea unor compensaţii limitate. Aceste dispoziţii sunt discriminatorii în raport cu alte acte normative, prin care, în situaţii similare, legiuitorul a stabilit repararea echitabila a unor prejudicii suferite de alte categorii de persoane persecutate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile tratatului menţionat nu sunt prevalente fata de legislaţia interna, deoarece acesta stabileşte raporturile dintre statele semnatare, iar nu raporturile statului roman cu cetãţenii sãi. Statul roman şi-a asumat prin tratat obligaţia de despãgubire a cetãţenilor sãi, însã nu şi cuantumul despãgubirilor. Prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticata nu incalca dispoziţiile art. 107 din Constituţie, deoarece legiuitorul nu a împuternicit Guvernul sa ia alte mãsuri decât unele organizatorice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 870/CA/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Floarea Mitran într-o cauza privind anularea hotãrârii Comisiei centrale pentru aplicarea <>Legii nr. 9/1998 de pe lângã Ministerul Finanţelor Publice, privind validarea hotãrârii Comisiei Municipiului Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile Tratatului încheiat între România şi Bulgaria la 7 septembrie 1940 sunt prevalente fata de dreptul intern.
Dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 9/1998 , republicatã, şi cele ale art. 8 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 753/1998 sunt neconstituţionale, deoarece despãgubirile acordate sub forma unor compensaţii bãneşti pentru terenuri şi pentru recoltele de porumb, bumbac şi floarea-soarelui nu se acorda ţinându-se seama de categoria realã de teren, ci de valoarea medie a acestuia. Astfel, sunt prejudiciati "foştii proprietari ce posedau terenuri ce se incadrau în categorii superioare de calitate". Se susţine ca, întrucât dispoziţiile tratatului nu limiteazã compensaţiile ce se acorda pentru suprafeţele de teren, rezulta ca trimiterea la prevederile <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, este contrarã dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevãd ca modalitãţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole şi intravilane, construcţii şi recolte se reglementeazã prin norme metodologice aprobate de Guvern, sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, în raport cu cele ale art. V, art. X pct. 2, 3 şi 4 şi ale art. XII din Acordul privitor la schimbul de populaţie romana şi bulgara (anexa C la tratat). Cuantumul despãgubirilor a fost limitat prin art. 25 din Hotãrârea Guvernului nr. 753/1998, care incalca dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Constituţie şi ale art. V din Acordul privitor la modalitãţile de evacuare şi de transferare a teritoriului (anexa B la tratat).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. Instanţele competente sa aplice legea sunt obligate sa acorde prioritate reglementãrilor internaţionale referitoare la drepturile omului, la care România este parte, fãrã sa fie necesar sa se constate, în prealabil, neconstituţionalitatea legii interne. Textele legale criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 107 din Constituţie, hotãrârile Guvernului fiind emise în executarea legilor şi având drept obiect stabilirea modalitãţilor concrete de punere în aplicare a prevederilor legale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin <>Legea nr. 181/2002 , încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Dispoziţiile tratatului stabilesc în sarcina statului roman obligaţia de despãgubire a persoanelor strãmutate din teritoriul transferat Bulgariei, însã nu şi cuantumul despãgubirilor pe care este obligat sa le acorde. <>Legea nr. 9/1998 are menirea sa punã în aplicare obligaţia statului roman asumatã prin tratat, aceasta lege având deci caracter de complementaritate fata de tratat.
Cu privire la criticile referitoare atât la stabilirea acordãrii unor compensaţii limitate, cat şi la modul de stabilire a acestora, se menţioneazã jurisprudenta Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat ca stabilirea despãgubirilor şi întinderea reparaţiilor pot fi limitate avându-se în vedere starea economicã a tarii şi prioritãţile sale.
Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, considera ca textele legale criticate sunt în concordanta cu art. 20 alin. (2) din Constituţie, iar <>art. 25 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt, de asemenea, în concordanta cu cele ale art. 107 alin. (2) din Constituţie, "hotãrârile Guvernului fiind emise în executarea legilor şi având drept obiect tocmai stabilirea modalitãţilor concrete de punere în aplicare a prevederilor legale".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând cererea formulatã în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, se constata ca autorul acesteia a criticat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicatã, şi ale art. 8 alin. (2) şi art. 25 din Hotãrârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea <>Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale se precizeazã ca excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din legea menţionatã şi, prin urmare, Curtea constata ca este legal sesizatã numai cu aceste dispoziţii, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "(1) Despãgubirile se acorda celor îndreptãţiţi, sub forma unor compensaţii bãneşti distincte pentru terenuri, pentru construcţii şi pentru recoltele de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, dupã cum urmeazã:
a) pentru fiecare hectar de teren, o suma calculatã la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilitã în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social sau, la cerere, acţiuni la societãţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat în judeţul de domiciliu sau invecinat, fãrã ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acorda compensaţii sa depãşeascã suprafata prevãzutã de <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; [...]
(2) Criteriile de evaluare, modalitãţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentre terenuri agricole, terenuri intravilane, construcţii şi recolte se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevãzute la art. 13. Criteriile de evaluare a construcţiilor se vor stabili în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 107 alin. (2) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 107 alin. (2): "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor."
Curtea, analizând excepţia de neconstituţionalitate, observa ca, în esenta, critica se fondeaza pe contrarietatea prevederilor legale fata de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cãrora sunt prevalente, fata de legile interne, pactele şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, la care România este parte. Se mai observa însã ca Tratatul dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, nu are ca obiect de reglementare consacrarea unor drepturi fundamentale ale omului. Acesta este un act juridic internaţional prin care statele semnatare au transat asupra frontierei dintre România şi Bulgaria, în sectorul cuprins între Dunare şi Marea Neagra. Dat fiind ca schimbarea frontierei s-a fãcut prin transfer de teritoriu şi schimb de populaţie, s-au încheiat şi acorduri privitoare la: modalitãţile de evacuare şi de transferare a teritoriului, la schimbul de populaţie romana şi bulgara şi la aspecte de ordin financiar (anexele B, C şi D). Asadar, acest tratat a reglementat o suita de probleme juridice între cele doua state în condiţiile istorice cunoscute. Prin urmare, dispoziţiile tratatului menţionat nu sunt prevalente fata de dispoziţiile <>Legii nr. 9/1998 .
Pe de alta parte, prin tratat statul roman şi-a asumat obligaţia de despãgubire a persoanelor strãmutate pe teritoriul sau, fãrã sa stabileascã însã nici valoarea despãgubirilor şi nici criteriile de care trebuie sa se ţinã seama în stabilirea acestora. Clauza cuprinsã la art. V din Acordul privitor la schimbul de populaţie romana şi bulgara (anexa C la tratat), invocatã de autorul exceptiei, nu priveşte raporturile dintre statul roman şi cetãţenii sãi, ci raporturile dintre cele doua state cu privire la modul în care au înţeles sa reglementeze problemele rezultate din transferul de teritorii şi din strãmutarea locuitorilor. Din acest motiv, nici nu puteau forma obiectul tratatului problemele privind criteriile şi procedurile de despãgubire a persoanelor strãmutate, soluţionarea acestora ţinând de suveranitatea, deci de vointa exclusiva a statului roman.
În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în materia despãgubirilor acordate prin unele legi cu caracter reparatoriu, statuand prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca "Limitarea întinderii reparaţiilor are în vedere [...] posibilitãţile economice şi financiare existente în raport cu alte necesitaţi şi prioritati economice şi sociale, în a cãror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran [...]. Referitor la reparaţia în ipoteza privarii de proprietate, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului [...] a stabilit, pe de o parte, ca dreptul la indemnizare trebuie sa aibã un cuantum rezonabil, iar pe de alta parte ca metoda de evaluare a bunului trebuie sa fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabila".
Nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin textele de lege criticate nu s-a stabilit ca Guvernul sa reglementeze prin hotãrâre norme metodologice de alta natura decât cele de organizare a executãrii legilor.
Pentru aceste considerente urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã.
Fata de toate acestea, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Floarea Mitran în Dosarul nr. 870/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
