Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 312 din 8 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (4) si ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 797 din 30 august 2004
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Chiţulescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) şi ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A & G MED TRADING" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.517/2003 al Tribunalului Brãila - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin avocat Camelia Leceanu, lipsind partea Gabriel Ene, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Codul muncii vin în contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât creeazã o discriminare nejustificatã între angajat şi angajator, primul putându-şi recupera creanţa de la angajator din momentul în care hotãrârea judecãtoreascã a rãmas definitivã, iar nu şi irevocabilã, aşa cum i se impune angajatorului. De asemenea, dispoziţiile art. 141 alin. (4) încalcã dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, fiind contrare libertãţii contractuale şi libertãţii comerţului, deoarece nu fac nici o distincţie privind modul de încetare a contractului individual de muncã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Codul muncii au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în cadrul controlului prealabil, Curtea Constituţionalã statuând, prin <>Decizia nr. 24/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72/2003, cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii contravin art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, indiferent de cauza încetãrii contractului de muncã, salariatul având dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.517/2003, Tribunalul Brãila - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 alin. (4) şi ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "A & G MED TRADING" - S.R.L. din Bucureşti în dosarul sus-menţionat, având drept obiect pretenţii pentru drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, deoarece impun plata concediului de odihnã neefectuat pânã la data încetãrii contractului de muncã, indiferent de motivele acesteia şi de eventuala vinã a salariatului.
Art. 164 alin. (2) din aceeaşi lege este neconstituţional, venind în contradicţie cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece permit recuperarea daunelor cauzate angajatorului numai pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile, pe când salariatul îşi poate recupera creanţele pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive, instituind astfel o discriminare nejustificatã. Tribunalul Brãila - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Prevederile art. 141 alin. (4) din Codul muncii nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiile economiei de piaţã, deoarece, indiferent de cauza încetãrii raporturilor de muncã, anterior datei încetãrii acestor raporturi salariatul a prestat muncã şi pentru aceasta are dreptul corespunzãtor la concediu de odihnã, care, de altfel, nu poate fi negociat. Dispoziţiile art. 164 din Codul muncii se referã la executarea daunelor, adicã la rãspunderea civilã delictualã, iar salariaţii pot executa pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive doar drepturile salariale prevãzute de contractul de muncã. Încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi ar fi existat dacã în cadrul aceluiaşi tip de rãspundere ar fi fost reglementate modalitãţi diferite de executare.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii sunt în concordanţã cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care statueazã dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã ce include şi dreptul la concediul de odihnã plãtit. Dreptul la concediu de odihnã nu poate fi negociat şi, astfel, nu se poate susţine încãlcarea de cãtre textul criticat a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, republicatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 alin. (2), aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii de lege statuând, prin <>Decizia nr. 24/2003 , cã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. (4) şi cele ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Aceste texte de lege au urmãtorul conţinut:
- Art. 141 alin. (4): "Compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat este permisã numai în cazul încetãrii contractului individual de muncã."
- Art. 164 alin. (2): "Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacã datoria salariatului este scadentã, lichidã şi exigibilã şi a fost constatatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţia legalã criticatã sunt încãlcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 135 din Constituţia României, republicatã, ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã."
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia potrivit cãreia concediul de odihnã neefectuat de cãtre salariat poate fi compensat în bani în cazul încetãrii contractului individual de muncã nu contravine principiilor economiei de piaţã şi nici obligaţiilor constituţionale ale statului în acest domeniu. O componentã esenţialã a dreptului muncii o reprezintã protecţia socialã a muncii, ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevãzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie, republicatã, printre care se regãseşte şi concediul de odihnã plãtit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzacţie, nu poate fi retras şi nici nu se poate renunţa la el, angajatorul putând negocia, în limitele prevãzute de lege şi de contractul colectiv de muncã, doar durata, condiţiile şi perioadele de efectuare a concediului de odihnã. Dreptul la concediu de odihnã este stabilit proporţional cu munca prestatã de cãtre salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcţie de durata timpului în care s-a prestat munca. Aşadar, indiferent de motivele încetãrii contractului individual de muncã şi de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncã pânã în momentul încetãrii acestuia, salariatul a prestat muncã şi, proporţional cu perioada lucratã, a câştigat dreptul la concediu de odihnã. Întrucât, din cauza încetãrii contractului individual de muncã, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnã la care are dreptul, apare ca fiind constituţionalã obligaţia angajatorului sã-l compenseze în bani.
Nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) din Codul muncii. Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii şi în cadrul controlului prealabil, statuând, prin <>Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cã ipoteza reglementatã de textul de lege criticat se referã la situaţiile în care salariatul nu-şi acoperã de bunãvoie dauna cauzatã angajatorului. În condiţiile statului de drept se impune ca orice executare silitã sã aibã la bazã un titlu executoriu valabil, iar rãspunderea patrimonialã pentru daune sã se stabileascã de cãtre instanţele de judecatã, care, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, republicatã, înfãptuiesc justiţia în numele legii. De asemenea, Curtea observã cã dispoziţia legalã criticatã se înscrie în cadrul mãsurilor de protecţie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ceea ce nu poate avea semnificaţia unei discriminãri, cele douã pãrţi aflându-se în situaţii diferite care justificã aplicarea unui tratament juridic diferit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) şi ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A & G MED TRADING" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.517/2003 al Tribunalului Brãila - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Chiţulescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
