Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 312 din 20 noiembrie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 18 si 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 312 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 si 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 5 februarie 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Pastrama în Dosarul nr. 2.074/C/2000 al Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , republicatã. Cu privire la dispoziţiile art. 41 din aceeaşi lege pune concluzii de respingere pe fond, arãtând ca prin modul în care este reglementatã procedura jurisdicţionalã în fata Curţii de Conturi nu sunt incalcate principiile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.074/C/2000, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Pastrama.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Vrancea, exprimandu-şi opinia, apreciazã excepţia ca nefondata, deoarece Curtea de Conturi exercita, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi atribuţiile de jurisdicţie reglementate prin lege şi, în consecinta, stabilirea prin <>art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, a competentei Curţii de Conturi în exercitarea controlului financiar şi, respectiv, a jurisdicţiei în domeniul prevãzut de lege nu contravine prevederilor Legii fundamentale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere Guvernul arata ca prin modul în care este reglementatã procedura jurisdicţionalã în fata instanţelor Curţii de Conturi nu se incalca prevederile Constituţiei. Astfel, conform <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, şedinţele de judecata ale instanţelor financiare sunt publice, pãrţile pot fi asistate de apãrãtor [art. 62 alin. (2)], au dreptul sa solicite şi sa administreze probe [art. 64 alin. (1) şi art. 66] şi sa exercite cãile de atac (art. 81).
Pe de alta parte se mai arata ca impotriva hotãrârilor pronunţate în prima şi ultima instanta de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. În felul acesta, conchide Guvernul în motivarea punctului sau de vedere, prin posibilitatea de a se adresa şi acestei instanţe judecãtoreşti se realizeazã accesul liber la justiţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, dispoziţii ce au urmãtoarea redactare:
- Art. 18: "Sunt supuse controlului prevãzut la art. 17:
a) statul şi unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome;
b) Banca Nationala a României;
c) regiile autonome;
d) societãţile comerciale la care statul, unitãţile administrativteritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreunã, integral sau mai mult de jumãtate din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurãri sociale sau de alta natura, care gestioneazã bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.";
- Art. 41: "Colegiul jurisdicţional judeca, în prima instanta, contestaţiile introduse impotriva actelor de imputaţie de cãtre administratorii, gestionãrii, contabilii, precum şi de cãtre ceilalţi salariaţi care au participat, împreunã cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevãzute la art. 18, în legatura cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 16 şi 21, având urmãtorul conţinut:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , a cãror redactare este urmãtoarea:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pana ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sa se apere el însuşi sau sa fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apãrãtor, sa poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sa intrebe dacã sa solicite audierea martorilor acuzarii şi sa obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
I. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, Curtea constata ca speta în cadrul cãreia a fost ridicatã excepţia este un litigiu de munca, având ca obiect o contestaţie impotriva unei decizii de imputaţie. Textul art. 18 a cãrui neconstituţionalitate este invocatã nu constituie, deci, o dispoziţie legalã de care depinde soluţionarea cauzei.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", dispoziţii coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila şi urmeazã sa fie respinsã.
II. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, acestea sunt neintemeiate, urmând sa fie respinse.
<>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, reglementeazã prin art. 41 competenta materialã a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi atât cu privire la categoriile de persoane supuse judecaţii, cat şi cu privire la obiectul cauzelor pe care acesta este abilitat sa le judece. Temeiul stabilirii în competenta Curţii de Conturi a unor atribuţii cu caracter jurisdicţional îl constituie art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia, "[...] În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale".
Din analiza prevederilor <>Legii nr. 94/1992 , republicatã, rezulta ca instanţele Curţii de Conturi funcţioneazã, ca şi instanţele de drept comun, pe baza aceloraşi principii, şi anume: principiul independentei judecãtorilor financiari [art. 107 alin. (1)]; principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice, care se realizeazã prin aceea ca justitiabililor din cauzele de competenta instanţelor financiare li se aplica aceleaşi reguli de procedura şi de drept substanţial; principiul legalitãţii instanţelor financiare [art. 8 alin. (1) şi art. 13 alin. (1)] şi al activitãţii desfãşurate de acestea (competenta şi procedura urmatã de instanţele financiare sunt prevãzute la cap. IV din lege şi în Codul de procedura civilã); principiul dublului grad de jurisdicţie şi al folosirii cãilor de atac; principiul publicitãţii dezbaterilor şi al dreptului la apãrare în fata instanţelor financiare (art. 62); principiul imparţialitãţii judecãtorilor [art. 108 alin. (1) lit. a)].
Curtea constata ca prin <>Legea nr. 94/1992 , republicatã, deosebit de cãile de atac ce se exercita în cadrul jurisdicţiei financiare, s-au instituit cai de atac la instanţele judecãtoreşti impotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele financiare. Astfel, potrivit art. 81 din lege, "(1) Impotriva hotãrârilor pronunţate în prima şi ultima instanta de colegiile de jurisdicţie ale camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a încheierilor prevãzute la art. 61 alin. (3), se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în a carei circumscripţie îşi au sediul camerele de conturi şi a municipiului Bucureşti.
(2) Impotriva hotãrârilor pronunţate în prima şi ultima instanta de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti".
De asemenea, potrivit art. 82 din lege, "Impotriva hotãrârilor pronunţate în ultima instanta de Secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie. La aceeaşi secţie a Curţii Supreme de Justiţie se poate face recurs şi impotriva hotãrârilor pronunţate de Curtea de Conturi, în completul de 5 consilieri de conturi".
Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 48 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999) ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitãţile stabilite de lege. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, în jurisprudenta sa, de exemplu, în cazul Gradinger contra Austriei, 1975, ca, în ceea ce priveşte competenta unei Curţi administrative, compatibilitatea sa cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se evalueaza în lumina caracteristicilor constitutive ale unui organ judiciar cu jurisdicţie deplina, printre acestea figurand puterea de a se reforma decizia unui organ inferior sub toate aspectele, în fapt ca şi în drept. Iar în lipsa unei asemenea competente în domeniu, acea curte nu poate fi consideratã un tribunal în sensul art. 6 din convenţie.
Cele statuate prin aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Competenta instanţelor financiare reglementatã de art. 41 nu contravine nici prevederilor art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnã uniformitate, astfel încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea pãrţilor în procesul civil nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferenţiat. Tratamentul diferit instituit prin <>art. 41 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, se întemeiazã pe mai multe elemente de diferentiere fata de alte cazuri de rãspundere civilã sau materialã, cum ar fi: natura proprietãţii pagubite, natura persoanelor juridice care administreazã patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate şi calitatea specialã a persoanelor cu rãspundere principala pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze şi persoane se deosebesc de altele şi ele dau dreptul legiuitorului sa instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu în cadrul categoriilor cu situaţie identicã.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3 al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Pastrama în Dosarul nr. 2.074/C/2000 al Tribunalului Vrancea.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016