Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 312 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anton Ciobanu în Dosarul nr. 5.920/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal se prezintã personal partea Neculai Andrieş. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Partea Neculai Andrieş solicitã sã se soluţioneze cu celeritate litigiul.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.920/245/2007, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anton Ciobanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 24 alin. (2) referitoare la dreptul pãrţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, precum şi ale art. 6 paragraful 3 pct. c) şi d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la anumite drepturi speciale ale acuzatului, deoarece prin instituirea unor situaţii diferite care consacrã regula asistenţei juridice obligatorii în faza de urmãrire penalã faţã de cele existente în faza de cercetare judecãtoreascã se încalcã dreptul la apãrare şi egalitatea cetãţenilor în faţa legii.
De asemenea, din interpretarea prevederilor legale criticate raportate la dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se contrage ideea cã inculpatul nu are dreptul de a participa la audierea martorilor şi de a le pune întrebãri în mod direct, sens în care se aduce atingere dreptului consacrat de art. 6 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece reglementarea diferitã a dreptului la asistenţã juridicã este o problemã de legiferare care intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, art. 24 din Constituţie privitor la dreptul la apãrare, este reflectat în art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care prevede cã învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de un apãrãtor în tot cursul urmãririi penale sau al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept. Aşa fiind, Constituţia şi Codul de procedurã penalã consacrã dreptul la asistenţã juridicã, drept care poate fi folosit sau nu.
De asemenea, dreptul la apãrare include dreptul la asistenţã juridicã, dar nu presupune, în mod automat, dreptul la asistenţã juridicã obligatorie care reprezintã o excepţie de la caracterul facultativ şi care a fost instituitã de legiuitor pentru anumite cazuri speciale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate prin care sunt enumerate limitativ un numãr de situaţii speciale în care învinuitul sau inculpatul beneficiazã de asistenţã juridicã obligatorie, respectiv într-un numãr de opt cazuri în faza urmãririi penale şi a judecãţii, şi într-un numãr de douã cazuri numai pentru faza judecãţii, nu instituie privilegii sau discriminãri între persoanele prevãzute în ipoteza normei. În plus, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Cât priveşte critica faţã de art. 24 alin. (2) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Avocatul Poporului aratã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile în care se considerã cã este necesar.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Asistenţa învinuitului sau inculpatului, care au urmãtorul conţinut:
"Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrare, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.
În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, şi <>Decizia nr. 102 din 14 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, Curtea a reţinut cã dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile în care se considerã cã este necesar. Întrucât Legea fundamentalã garanteazã dreptul la apãrare, iar nu şi pe cel la asistenţã juridicã obligatorie, Curtea a statuat cã stabilirea cazurilor în care aceasta din urmã este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale numai pentru cã nu prevãd cã asistenţa juridicã este obligatorie în toate cazurile, câtã vreme exercitarea dreptului la asistenţã juridicã este garantatã.
Dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie, se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenţa juridicã obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apãrarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţioneazã atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultã din însãşi enumerarea cuprinsã în textul de lege.
De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garanţiile care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil şi nu contravin sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale privind înfãptuirea justiţiei, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. De altfel, principiul egalitãţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridicã şi nu uniformizarea situaţiilor în care se poate afla o persoanã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anton Ciobanu în Dosarul nr. 5.920/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
