Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 310 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 3 si 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.964/P/2006, Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bunã-credinţã de statul român a obligaţiilor asumate prin tratate, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 10 referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi ascultat în deplinã egalitate de cãtre un tribunal independent din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa tribunalelor din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Astfel, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile legale criticate nu sunt suficient de clare şi cã termenele şi condiţiile în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale, inclusiv a celor referitoare la folosirea cãilor de atac, sunt în contradicţie cu cerinţa previzibilitãţii. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotãrârea Rotaru împotriva României. Mai susţine cã procedura instituitã nu oferã pãrţilor un reper sigur, ceea ce face ca şi accesul lor la justiţie sã fie incert, aleatoriu, adicã limitat. Tribunalul Timiş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai sã asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã. Instituirea de cãtre legiuitor a termenului de 5 zile de la primirea adresei, în cadrul cãruia dosarul trebuie transmis judecãtorului, dã expresie principiului celeritãţii care guverneazã procesul penal, fiind asigurate exigenţele desfãşurãrii unui proces echitabil. De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apãrare, ci asigurã pe deplin condiţiile pentru deplina lui exercitare. Procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror oferã pãrţii interesate posibilitatea de a demonstra judecãtorului ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul probator existente la dosar, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. În plus, în cadrul acestei proceduri petentul are deplina libertate de a-şi angaja un apãrãtor şi de a-şi apãra drepturile şi interesele prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevãzute de lege pentru exercitarea dreptului la apãrare. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, care au urmãtorul conţinut: "Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...] Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 654 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, şi <>Decizia nr. 322 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 394 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã, pentru considerentele acolo arãtate. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei mai sus amintite, considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
