Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 310 din 10 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167, 168, 169, 171, 172 si 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 679 din 26 septembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 21.645/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin avocat Nicolae Chirila, lipsind Societatea Comercialã CASCADES ARNSBERG GMBH.
Avocatul autorului exceptiei lasa la aprecierea Curţii soluţionarea exceptiei, având în vedere ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale atacate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textelor ce fac obiectul exceptiei Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 21.645/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Latina Prodplast" - S.R.L.
În motivarea exceptiei se susţine ca textele legale criticate contravin art. 21, 24, 41, 125 şi 135 din Constituţie, deoarece "instanţele de judecata romane nu pot proceda la examinarea pe fond a hotãrârii strãine şi nici la modificarea ei".
Instanta de judecata considera ca dispoziţiile legale criticate nu vin în contradictie cu textele constituţionale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca recunoaşterea unei hotãrâri judecãtoreşti strãine nu incalca prevederile constituţionale invocate. Hotãrârile judecãtoreşti strãine dobândesc, în general, forta executorie întocmai ca şi o hotãrâre proprie statului pe teritoriul cãruia se cere executarea, dacã se obţine exequaturul, în condiţiile stabilite de lege.
Recunoaşterea efectelor hotãrârilor judecãtoreşti strãine presupune respectarea regulii potrivit cãreia admiterea efectelor se subordoneazã condiţiei regularitatii internaţionale, aceasta însemnând ca instanta romana verifica condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 105/1992 , iar o data investitã cu titlu executoriu, hotãrârea judecãtoreascã strãinã dobândeşte putere executorie pe teritoriul României.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu au legatura cu principiile constituţionale referitoare la proprietate şi la protecţia proprietãţii private. Se arata ca textele legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Legea fundamentalã şi nici principiului infaptuirii justiţiei prin instanţele judecãtoreşti consacrat de art. 125 din Constituţie.
De asemenea, se arata ca textul legal criticat nu contravine nici art. 24 din Constituţie, deoarece, potrivit <>art. 167 din Legea nr. 105/1992 , instanta romana investitã cu cererea de recunoaştere a hotãrârii strãine este obligatã, în cazul în care hotãrârea a fost pronunţatã în lipsa partii care a pierdut procesul, sa constate ca acesteia i-a fost înmânatã în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, ca şi actul de sesizare a instanţei şi ca i s-a dat posibilitatea de a se apara şi de a exercita calea de atac impotriva hotãrârii.
În concluzie, se apreciazã ca textul care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este constituţional.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 167: "Hotãrârile referitoare la alte procese decât cele arãtate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) hotãrârea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronunţatã;
b) instanta care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenta sa judece procesul;
c) exista reciprocitate în ce priveşte efectele hotãrârilor strãine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotãrârea.
Dacã hotãrârea a fost pronunţatã în lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate, de asemenea, ca i-a fost înmânatã în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cat şi actul de sesizare a instanţei şi ca i s-a dat posibilitatea de a se apara şi de a exercita calea de atac impotriva hotãrârii.
Caracterul nedefinitiv al hotãrârii strãine, decurgând din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces în fata instanţei strãine, poate fi invocat numai de cãtre acea persoana.";
- Art. 168: "Recunoaşterea hotãrârii strãine poate fi refuzatã în unul dintre urmãtoarele cazuri:
1. hotãrârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmatã în strãinãtate;
2. hotãrârea incalca ordinea publica de drept internaţional privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoaşterii încãlcarea dispoziţiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdicţiei romane;
3. procesul a fost soluţionat între aceleaşi pãrţi printr-o hotãrâre, chiar nedefinitiva, a instanţelor romane sau se afla în curs de judecare în fata acestora la data sesizãrii instanţei strãine.
Recunoaşterea nu poate fi refuzatã pentru singurul motiv ca instanta care a pronunţat hotãrârea strãinã a aplicat o alta lege decât cea determinata de dreptul internaţional privat roman, afarã numai dacã procesul priveşte starea civilã şi capacitatea unui cetãţean roman, iar soluţia adoptatã diferã de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.";
- Art. 169: "Sub rezerva verificãrii condiţiilor prevãzute de art. 167 şi 168, instanta romana nu poate proceda la examinarea în fond a hotãrârii strãine şi nici la modificarea ei.";
- Art. 171: "Cererea de recunoaştere a hotãrârii strãine se întocmeşte potrivit cerinţelor prevãzute de legea procedurala romana şi va fi însoţitã de urmãtoarele acte:
a) copia hotãrârii strãine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de inmanare a citaţiei şi actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa în instanta strãinã sau orice alt act oficial care sa ateste ca citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de cãtre partea impotriva cãreia s-a luat hotãrârea;
d) orice alt act, de natura sa probeze, în completare, ca hotãrârea strãinã îndeplineşte celelalte condiţii prevãzute de art. 167.
Actele prevãzute în alin. 1 vor fi însoţite de traduceri autorizate şi vor fi supralegalizate, cu respectarea dispoziţiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care pãrţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.";
- Art. 172: "Cererea de recunoaştere a hotãrârii strãine se soluţioneazã pe cale principala prin hotãrâre, iar pe cale incidenta prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri dupã citarea pãrţilor.
Cererea poate fi soluţionatã fãrã citarea pãrţilor dacã, din hotãrârea strãinã rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea acţiunii.";
- Art. 173: "Hotãrârile strãine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunãvoie de cãtre cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţãrii date, la cererea persoanei interesate, de cãtre tribunalul judeţean în circumscripţia cãruia urmeazã sa se efectueze executarea. [...]"
<>Art. 167-169 şi 171-173 din Legea nr. 105/1992 , cuprinse în cap. XII secţiunea a IV-a, intitulata "Efectele hotãrârilor strãine", reglementeazã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii silite a hotãrârilor definitive strãine pe teritoriul României.
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, 24, 41, 125 şi 135, deoarece permit recunoaşterea unei hotãrâri strãine şi executarea acesteia, fãrã ca instanţele romane sa poatã proceda la examinarea pe fond a hotãrârii strãine sau la modificarea ei.
În legatura cu aceste sustineri Curtea observa ca, într-adevãr, executarea pe teritoriul României a hotãrârilor judecãtoreşti definitive pronunţate de instanţele strãine este supusã unor reguli distincte fata de cele privitoare la executarea hotãrârilor pronunţate de instanţele de judecata autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instanţelor româneşti decât ca element de fapt, ce urmeazã sa fie avute în vedere într-o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în România. Astfel fiind, hotãrârile judecãtoreşti strãine pot produce efecte juridice în România numai ca urmare a recunoaşterii şi încuviinţãrii executãrii lor, în condiţiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecinta aplicãrii principiului suveranitãţii naţionale. De aceea, nu poate fi primitã critica privind încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, liberul acces la justiţie fiind compatibil cu instituirea unor reguli speciale, pentru situaţii deosebite. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezulta din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Cu referire la invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 24, 41 şi 135, Curtea constata ca aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza şi, în consecinta, critica urmeazã sa fie înlãturatã.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor ce fac obiectul exceptiei de fata Curtea s-a mai pronunţat, statuand, prin Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi care sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 21.645/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
