Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 31 din 31 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Cristina Nicoara - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Catalin Constantin Chelu în Dosarul nr. 4.958/2001 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curţii, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.958/2001, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Catalin Constantin Chelu, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece acestea "ocrotesc posesia şi nu proprietatea, exprimand conceptia vechiului regim care nu apara şi nu încurajeazã proprietatea privatã". Se afirma ca dispoziţiile criticate ar contraveni prevederilor art. 41 din Constituţie referitoare la proprietatea privatã. Judecãtoria Galaţi, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 41 din Constituţie. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt constituţionale şi propune respingerea ca neîntemeiatã a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate constituie o reflectare, pe planul dreptului penal, a dispoziţiilor constituţionale invocate. Se mai arata ca asupra constituţionalitãţii art. 220 din Codul penal, în raport cu prevederile art. 41 din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, arãtând ca, "departe de a fi în contradictie cu prevederile constituţionale, dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva, expresia voinţei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertãţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care se afla şi dreptul de proprietate". Se conchide ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 din Codul penal, care, în urma modificãrilor şi completãrilor aduse prin <>Legea nr. 140/1996 , au urmãtorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 se sãvârşeşte prin violenta sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strãmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvârşeşte de doua sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani. Dacã imobilul este în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nu apara dreptul de proprietate privatã, ci numai posesia ca stare de fapt. De aceea se considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, referitoare la protecţia proprietãţii private. Se afirma ca "Prin ocrotirea posesiei astfel cum aceasta este realizatã de art. 220 din Codul penal se incalca în mod vadit prevederile art. 41 din Constituţie". Se propune, în consecinta, ca dispoziţiile legale criticate sa fie modificate "în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Constituţia României", fãrã sa se arate însã în ce ar consta aceasta conformitate. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 220 din Codul penal Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 124 din 21 mai 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, constatând ca incriminarea tulburãrii de posesie constituie expresia voinţei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertãţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care dreptul de proprietate privatã. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele <>Deciziei nr. 124/1997 îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 220 alin. 1-3 din Codul penal urmeazã sa fie respinsã. Pe de alta parte, în ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor alin. 4 al art. 220 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, decizie prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi, constatandu-se ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" este neconstitutionala. Cu acel prilej în motivarea deciziei s-a arãtat ca dispoziţiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire penalã diferita, dacã imobilul este "în întregime sau în parte al statului". Textul de lege menţionat prevede ca acţiunea penalã urmeazã sa fie pusã în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, afarã de cazul când "acesta este în întregime sau în parte al statului", caz în care urmeazã sa fie pusã în mişcare din oficiu. Fata de cele arãtate, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioarã, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, acestea nu mai pot face, din nou obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1-3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Catalin Constantin Chelu în Dosarul nr. 4.958/2001 al Judecãtoriei Galaţi. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, invocatã de acelaşi autor în aceeaşi cauza. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 31 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
