Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 31 din 24 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 19 mai 2000
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Tancu Amet şi Saban Asan în Dosarul nr. 936/1999 al Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece principiul oficialitatii, strâns legat de principiul legalitãţii, nu contravine principiilor şi normelor constituţionale. Principiul disponibilitatii din procesul civil îşi gãseşte reflectarea, în anumite limite fixate de lege, şi în procesul penal, spre exemplu în cazul plângerii prealabile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul penal nr. 936/1999, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Tancu Amet şi Saban Asan într-o cauza având ca obiect infracţiunea prevãzutã la art. 208 alin. 1 şi la art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca reglementãrile cuprinse în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, cu referire la art. 208 şi 209 din Codul penal, sunt neconstituţionale, întrucât "sesizarea organelor de urmãrire penalã şi apoi continuarea procesului penal au fost efectuate pe baza autorizãrii legale date de principiul oficialitatii în derularea procesului penal". Or, acest principiu al "oficialitatii fãrã limite" contravine dispoziţiilor art. 23, 26 şi 41 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, în condiţiile în care îndeplinirea din oficiu a actelor de urmãrire penalã este necesarã într-o societate democratica. De la principiul oficialitatii legea prevede unele excepţii, în baza cãrora procesul penal nu poate fi pornit din oficiu.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã în punctul sau de vedere ca prevederile criticate sunt constituţionale pentru urmãtoarele motive: 1. Fata de invocarea art. 23 din Constituţie, text care se referã la libertatea individualã, autorii exceptiei contesta de fapt mãsurile procesuale adoptate de organele competente în contextul cauzei penale. Întrucât mãsura arestãrii preventive, luatã în procesul penal, constituie o problema care tine de competenta exclusiva a organelor judiciare, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra ei; 2. În legatura cu raportarea autorului exceptiei la art. 26 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care autoritatea publica trebuie sa respecte şi sa ocroteasca viata intima, familialã şi privatã a persoanei, se considera ca aceasta opinie ignora cu desãvârşire principiile statului de drept, conform cãrora ilicitul penal nu poate excede intervenţiei statale, sub justificarea ca altfel s-ar ajunge la o imixtiune în viata privatã. Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dar numai dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica şi bunele moravuri, asa cum statueazã dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituţie. Deosebit de textul constituţional care fixeazã limitele în interiorul cãrora o persoana poate pretinde statului sa îi respecte sfera privatã, art. 54 din Constituţie impune cetãţenilor sa îşi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. Aceasta dispoziţie constituţionalã este însã lezata ori de câte ori un cetãţean sãvârşeşte o infracţiune; 3. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 41 din Constituţie, se considera ca alin. (2) al acestei norme constituţionale reglementeazã ocrotirea egala, prin lege, a proprietãţii private, fapt ce justifica, între altele, şi pornirea din oficiu a urmãririi penale în caz de furt, infracţiune comisã de autorii exceptiei.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. Regula de baza a oficialitatii fiind legatã de principiul legalitãţii, nerespectarea sa ar insemna totodatã încãlcarea legalitãţii, iar oficialitatea procesului penal nu numai ca nu aduce atingere libertãţii individuale, vieţii intime, familiale şi private sau dreptului de proprietate, dar constituie garanţia protecţiei unor drepturi constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia:
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie textul art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care prevede:
"[...] Actele necesare desfãşurãrii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel."
Autorii exceptiei critica prevederile acestui alineat, care consacra principiul oficialitatii şi, implicit, al obligativitatii procesului penal, întrucât, în opinia lor, acestea contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi în art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie. În esenta se susţine ca, din moment ce persoanele cãrora li s-au sustras anumite bunuri nu înţeleg sa se constituie parte civilã şi declara ca nu au nici o pretentie fata de fãptuitori, nu îşi gãseşte temei dreptul procurorului de a începe urmãrirea penalã din oficiu.
Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin decizii anterioare, în care s-a constatat ca acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 158 din 14 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, s-a decis ca textul de lege criticat nu contravine art. 23, 26 şi 41 din Constituţie. Existenta pericolului social al unei infracţiuni impune mãsuri adecvate de apãrare a ordinii de drept, motiv pentru care autoritãţile statului abilitate de lege trebuie sa acţioneze indiferent dacã persoana lezata prin fapta concretã o solicita sau nu. Principiul oficialitatii, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, este o cerinta şi o continuare fireasca a principiului legalitãţii, înscris în alin. 1 al aceluiaşi articol. În legatura cu protecţia constituţionalã a proprietãţii private, Curtea a apreciat ca aceasta nu este lezata prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare derulãrii procesului penal; dimpotriva, urmãrirea penalã din oficiu a infracţiunilor contra patrimoniului asigura o protecţie mai energica a proprietãţii, aceasta fiind chiar în interesul proprietarului.
Soluţia de respingere a exceptiei se impune şi în aceasta speta. Curtea retine ca art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, criticat pentru motiv de neconstituţionalitate de cãtre autorii exceptiei, este cuprins în cap. I din titlul I al codului, intitulat "Scopul şi regulile de baza ale procesului penal". Rezulta ca oficialitatea procesului penal constituie, o regula de baza, aflatã în strânsã legatura cu scopul procesului penal, reglementat de art. 1 din Codul de procedura penalã, text care prevede: "Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoana care a sãvârşit o infracţiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoana nevinovatã sa nu fie trasa la rãspundere penalã.
Procesul penal frebuie sa contribuie la apãrarea ordinii de drept, la apãrarea persoanei, a drepturilor şi libertãţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetãţenilor în spiritul respectãrii legilor."
Analizând cele doua texte, Curtea observa ca atât oficialitatea, cat şi legalitatea procesului penal reprezintã consecinţe fireşti ale scopului acestuia, asa cum este el definit de Codul de procedura penalã.
În legatura cu pretinsa încãlcare a art. 23 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia "Libertatea individualã şi siguranta persoanei sunt inviolabile", Curtea retine ca în speta punerea în mişcare şi exercitarea din oficiu a acţiunii penale au fost determinate de necesitatea apãrãrii intereselor generale ale societãţii, a garantarii juridice a drepturilor constituţionale ale cetãţenilor. De aceea susţinerea ca oficialitatea procesului penal incalca libertatea individualã nu poate fi primitã. Faptul ca în cursul desfãşurãrii instrucţiei penale s-a dispus mãsura arestãrii preventive a faptuitorilor nu reprezintã o chestiune care priveşte controlul de constitutionalitate, atâta timp cat aceasta mãsura este luatã pe baza legii şi impotriva sa pot fi exercitate cãile legale de atac. Libertatea individualã nu poate constitui o cauza care sa exonereze persoana de rãspundere, în condiţiile în care, prin acţiuni îndreptate impotriva vieţii sau patrimoniului unei alte persoane, contra unor activitãţi de interes public etc., aceasta pune în pericol un interes general, legalmente ocrotit.
Competenta procurorului în începerea din oficiu a procesului penal este legitimata constituţional de dispoziiiile art. 130 alin. (1), care prevãd ca "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Aceste dispoziţii constituţionale îl obliga pe legiuitor sa instituie o reglementare corespunzãtoare a activitãţii judiciare, inclusiv organizarea procesului penal, care sa respecte atât interesele generale ale societãţii şi apãrarea ordinii de drept, cat şi drepturile şi libertãţile cetatenesti, cu atât mai mult cu cat aceste dispoziţii se coroboreaza cu prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate". În condiţiile actuale, caracterizate prin afirmarea plenara a drepturilor şi libertãţilor omului, statul este un garant al securitãţii cetãţenilor, al exercitãrii libere şi nestingherite a acestor drepturi, printre care se numara şi dreptul de proprietate. Susţinerea autorilor exceptiei ca "În prezent, statul trebuie sa aibã acest drept de control absolut doar fata de ceea ce îi aparţine, siesi şi nu altuia" nu poate fi primitã, deoarece oficialitatea procesului penal şi obligativitatea tragerii la rãspundere a faptuitorilor constituie modalitãţi de garantare a apãrãrii ordinii de drept, a valorilor fundamentale ale societãţii.
Oficialitatea procesului penal nu este "fãrã limite", asa cum susţin autorii exceptiei, din moment ce în anumite condiţii legea prevede excepţii de la acest principiu. Astfel, regula oficialitatii poate fi restrânsã sau înlãturatã atunci când, spre exemplu, legea cere, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, incuviintari sau autorizari prealabile sau când aceasta este condiţionatã de existenta plângerii prealabile.
În legatura cu susţinerile autorilor exceptiei de neconstituţionalitate, legate de faptul ca partea vãtãmatã nu mai are interes în cauza, deoarece nu s-a constituit parte civilã acest fapt nu prezintã importanta în raport cu obiectul sesizãrii, întrucât, pe de o parte, renunţarea la exerciţiul acţiunii civile nu are, în conceptia legiuitorului, nici o influenta asupra acţiunii penale, iar pe de alta parte, persoana vãtãmatã, care nu s-a constituit parte civilã în procesul penal, poate introduce la instanta civilã (în baza prevederilor art. 19 alin. 1 din Codul de procedura penalã) acţiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infracţiune.
În sfârşit, Curtea constata ca oficialitatea procesului penal nu contravine nici normei constituţionale conţinute în art. 26 alin. (1), conform cãreia "Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã". Autorii exceptiei ignora dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, în care se prevede ca "Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri", precum şi principiul constituţional privind exercitarea cu buna-credinţa de cãtre cetãţeni a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, reglementat de art. 54 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Tancu Amet şi Saban Asan în Dosarul nr. 936/1999 al Judecãtoriei Constanta.
Definifiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 februarie 2000.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
