Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 31 din 2 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 108/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 5 mai 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Temeco" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.694/1997 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor Societatea Comercialã "Temeco" - S.A. şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Timis, legal citate.
Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 1998 Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Temeco" - S.A. din Timişoara. În motivarea exceptiei se arata ca prevederile <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 conferã putere de titlu executoriu, printr-o lege ordinarã iar nu printr-o lege organicã, unor acte întocmite de organele fiscale. Aceasta exprima de la bun început ideea prezumţiei de vinovãţie a persoanei fizice sau juridice controlate, atentand astfel la dreptul de proprietate privatã.
Se instituie prezumţia de dobândire ilicitã a averii şi posibilitatea executãrii întemeiate pe un act unilateral, care nu este rezultatul unui act de justiţie. Se considera ca prevederile legale criticate incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (7), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 72 alin. (3), art. 107 alin. (3), art. 114 alin. (1) şi art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Contrar prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta de judecata nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Curtea Constituţionalã, în temeiul aceleiaşi prevederi legale, precum şi în temeiul art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, a solicitat Judecãtoriei Timişoara sa îşi completeze încheierea de sesizare cu opinia sa. Potrivit opiniei exprimate prin Adresa nr. 9.694/1998, Judecãtoria Timişoara apreciazã ca <>art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 "nu permite dreptul la apãrare al debitorului, ignorandu-se procedura investirii cu formula executorie prevãzutã de Codul de procedura civilã, în timp ce organele statului stabilesc creanţele prin titluri executorii, ingaduindu-se deci acestora de a fi atât parte (creditor), judecãtor şi executor, dispoziţii contrare însã art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie". Se mai arata ca procedura de executare silitã şi de emitere a titlurilor executorii tine de activitatea judecãtoreascã şi ca actele organelor fiscale, pentru a deveni titluri executorii, ar trebui supuse procedurii de investire cu formula executorie, conform art. 372 şi 376 din Codul de procedura civilã. S-ar realiza în felul acesta, în mod egal, posibilitatea pentru pãrţi de a-şi formula apãrarea legalã.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 este nefondata, cu motivarea ca, potrivit Constituţiei, nu este necesar ca pentru procedura de judecata, din care face parte şi procedura executãrii silite, reglementarea sa se facã prin lege organicã. În acest sens sunt invocate art. 125 alin. (3) din Constituţie, jurisprudenta Curţii Constituţionale, precum şi art. 721 din Codul de procedura civilã, conform cãruia prevederile acestui cod alcãtuiesc procedura de drept comun în materie civilã şi comercialã, ele aplicându-se şi în materiile prevãzute de alte legi, în mãsura în care nu cuprind dispoziţii potrivnice. În legatura cu faptul ca actul organului financiar calificat drept titlu executoriu "nu este rezultatul unei jurisdicţii", se arata ca în Codul de procedura civilã exista texte, cum ar fi art. 205, 278, 279, art. 374 alin. 1, art. 581 alin. 4, care admit "excepţii de la regula titlului executoriu investit cu formula executorie, prevãzutã de art. 269". De asemenea, se face trimitere şi la unele reglementãri speciale, între care se menţioneazã <>art. 66 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 şi <>art. 52 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, care recunosc calitatea de titlu executoriu anumitor acte, fãrã a se pretinde îndeplinirea formalitãţi investirii cu formula executorie. Se mai arata ca <>art. 76-81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , reglementand contestaţia la executarea silitã, dau posibilitatea accesului la justiţie în cazul în care titlul executoriu nu este emis conform legii. În legatura cu prezumtiile de vinovãţie şi de dobândire ilicitã a averii, evocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, se apreciazã ca emiterea de cãtre organele financiare a titlurilor de creanta şi a titlurilor executorii se face pentru îndeplinirea unor "obligaţii prevãzute de lege", a cãror respectare "poate fi privitã ca o îndatorire fundamentalã în sensul art. 15 alin. (1) din Constituţie". Deci nu se poate susţine ca organele financiare pornesc de la prezumtiile invocate de contestatoare ori ca prin stabilirea obligaţiilor legale de plata s-ar atenta la dreptul de proprietate privatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia priveşte dispoziţiile <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , dispoziţii care prevãd:
"Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligaţia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
I. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia conferirea puterii de titlu executoriu unor acte întocmite de organele fiscale este neconstitutionala, se retine ca, potrivit prevederilor art. 372 din Codul de procedura civilã, executarea silitã se poate realiza "în virtutea unei hotãrâri judecãtoreşti" sau "în virtutea unui titlu executoriu". Din aceasta formulare a legii rezulta ca temeiul pornirii unei executãri silite nu îl constituie numai hotãrârea judecãtoreascã, ci şi un alt titlu executoriu definit ca atare prin lege.
În consecinta, conferirea prin <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a calitãţii de titlu executoriu actului emis sau aprobat de organul competent, prin care se stabilesc obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul de plata, nu contravine prevederilor art. 372 din Codul de procedura civilã.
În legatura cu posibilitatea executãrii silite a creanţelor fiscale, fãrã constituirea titlului executoriu printr-o hotãrâre judecãtoreascã, prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul ca "însuşi Codul de procedura civilã, la art. 372, prevede posibilitatea executãrii silite pe baza de hotãrâre judecãtoreascã sau alt titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotãrârile judecãtoreşti investite cu formula executorie constituie titluri executorii, ci şi alte titluri, în cazul în care legea le conferã aceasta calitate. Astfel sunt, de exemplu, titlurile notariale, iar legiuitorul poate, cu respectarea prevederilor constituţionale şi din motive de oportunitate, sa instituie asemenea instrumente legale de executare. Ele nu au semnificatia încãlcãrii regimului de separaţie între puterea legiuitoare şi cea judecãtoreascã, cat timp debitorul are posibilitatea ca, pe calea contestaţiei la executare, sa supunã litigiul ce ar rezulta din opunerea sa la executare instanţei judecãtoreşti". În acelaşi sens este şi Decizia nr. 3 din 2 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999.
II. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 se întemeiazã şi pe susţinerea ca aceste texte ar fi trebuit sa fie cuprinse într-o lege organicã, iar nu într-o ordonanta emisã în temeiul unei legi de abilitare. Şi aceasta critica este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã a fi respinsã.
În sistemul Constituţiei, calificarea legilor este prevãzutã chiar de textele acesteia şi nu este lãsatã la aprecierea autoritãţilor publice sau a altor subiecte de drept. Astfel, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, prin lege organicã se reglementeazã "organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi". Rezulta ca legiuitorul constituant a înţeles sa reglementeze numai pentru aceste autoritãţi, prin lege organicã, organizarea şi funcţionarea, în timp ce, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Referitor la faptul ca este posibil ca prin ordonanta Guvernului, emisã în baza unei legi de abilitare, sa se reglementeze în domeniul procedurii civile, în care se include şi procedura executãrii silite, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997. Prin aceasta decizie s-a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al altor dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice".
În consecinta, conferirea prin textul criticat a calitãţii de titlu executoriu actelor emise de organele fiscale nu este de domeniul legii organice, ci al legii ordinare. Ca atare, nu poate fi reţinutã nici susţinerea referitoare la încãlcarea art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc ca ordonanţele emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare nu pot reglementa în domeniul legilor organice.
III. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca în susţinerea acesteia şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), referitoare la protecţia proprietãţii, coroborate cu art. 72 alin. (3) lit. i) privind reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ. Se motiveaza ca reglementarea cuprinsã în <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 este de domeniul contenciosului administrativ şi, deci, al legii organice.
Aceasta critica nu poate fi reţinutã, deoarece problema titlului executoriu aparţine executãrii silite şi, deci, procedurii civile, care include şi reglementarea contestaţiei la executare. Nimic din reglementarea cuprinsã în art. 25 din ordonanta nu vizeazã procedura contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990. Mai mult, cap. III al ordonanţei reglementeazã contestaţia la executarea silitã efectuatã în condiţiile acestui act normativ.
Referirea la art. 41 alin. (7) din Constituţie, care prevede ca averea dobandita nu poate fi confiscatã şi care instituie prezumţia caracterului licit al averii dobândite, este lipsitã de relevanta în cauza, întrucât titlul executoriu contestat în procesul în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu priveşte confiscari de bunuri, stabilite în cadrul unui proces penal sau în temeiul constatãrii sãvârşirii unei contravenţii, ci priveşte datorii neplãtite cãtre bugetul de stat. Ca atare, nu pot fi evocate prezumţia de vinovãţie şi prezumţia de dobândire ilicitã a averii. Aceasta, întrucât, pe de o parte, textul criticat ca neconstitutional nu instituie asemenea prezumţii, iar pe de alta parte, art. 41 din Constituţie, care instituie protecţia proprietãţii private, trebuie examinat în corelare cu prevederea constituţionalã a art. 53, potrivit cãruia "cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".
Prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, la care, indirect, face trimitere autoarea exceptiei, este proprie procesului penal şi deci irelevanta în aceasta cauza.
IV. Critica referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare, prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, prin instituirea titlului executoriu sub forma actului emis de organul financiar competent, fãrã intervenţia justiţiei, nu poate fi reţinutã.
Conform art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, precum şi conform <>art. 76-81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , judecarea contestaţiilor la executarea silitã este de competenta instanţelor judecãtoreşti în fata cãrora contestatarul îşi poate face apãrãrile inclusiv în ceea ce priveşte titlul executoriu. De altfel, în cauza, acest drept a şi fost exercitat prin introducerea contestaţiei la executare, care a generat procesul în cadrul cãruia excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã.
V. Evocarea de cãtre autoarea exceptiei a încãlcãrii art. 1 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate", nu are relevanta în cauza.
<>Art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , la care se referã excepţia, nu este de natura sa punã în discuţie principiile generale pe care acest text al Constituţiei le proclama.
Asa cum s-a reţinut deja, instituirea prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , a unui alt titlu executoriu decât hotãrârea judecãtoreascã este conformã cu textele şi cu principiile Codului de procedura civilã şi nu incalca nici unul dintre textele Constituţiei.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Temeco" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.694/1997 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
