Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 31 din 19 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 15 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Ioan Achiţei, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.156/2005, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Toader Barbu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece titularii dreptului de proprietate al cãrui obiect este evaluat la 1 miliard lei se bucurã de o ocrotire suplimentarã (beneficiind atât de calea de atac a apelului, cât şi de cea a recursului), pe când ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate, al cãrui obiect este evaluat la o valoare sub 1 miliard lei, beneficiazã doar de calea de atac a recursului. În consecinţã, reglementarea criticatã creeazã o evidentã discriminare între cele douã categorii de pãrţi, bazatã exclusiv pe criteriul de valoare a litigiului.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Faptul cã legea prin care s-a modificat Codul de procedurã civilã instituie numai o cale de atac, şi anume recursul, pentru litigiile al cãror obiect are o valoare sub 1 miliard lei, nu poate fi interpretat ca o limitare a dreptului persoanelor de a avea acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât este vorba de dispoziţii procedurale, care sunt de strictã şi imediatã aplicare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prin reglementarea criticatã a fost modificat textul alin. 1 al art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile art. 282^1 din codul mai sus menţionat. Acest text de lege prevede cã nu sunt supuse apelului, între altele, hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, ceea ce nu contravine însã nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, apreciazã cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine principiului liberului acces la justiţie, întrucât pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabile. În final, aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, în deplinã conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii prin care a fost modificat art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã a fost modificat prin <>art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, pãstrându-se însã substanţa reglementãrii legale supuse controlului.
În aceste condiţii, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 219/2005 , dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã ce stabilesc categoriile de hotãrâri judecãtoreşti care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi principii constituţionale invocate şi în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
