Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 308 din 12 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , excepţie ridicatã de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov - Complexul educaţional Poiana Soarelui Braşov în Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 5 noiembrie 2002 în prezenta autorului exceptiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 12 noiembrie 2002.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.834/2001, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , excepţie ridicatã de Fundaţia "Casa Copilului" Filiala Braşov - Complexul educaţional Poiana Soarelui Braşov. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul exceptiei susţine ca textul de lege criticat contravine art. 45 alin. (1) din Constituţie, deoarece "nu prevede situaţia în care minorul a fost încredinţat unei instituţii private de ocrotire legal constituitã, respectiv situaţia în care printr-o sentinta judecãtoreascã, pronunţatã anterior modificãrii legii, s-a delegat exerciţiul drepturilor pãrinteşti unei instituţii private autorizate, consimţãmântul acesteia la încuviinţarea adopţiei fiind necesar a fi exprimat". De asemenea, se arata ca necesitatea exprimarii consimţãmântului la adopţie de cãtre persoana sau organismul care a fost abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti se regaseste şi în art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin <>Legea nr. 15/1993 . Tribunalul Braşov - Secţia civilã considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece, în fapt, partea invoca o lacuna legislativã, "ceea ce nu se confunda cu neconstituţionalitatea textului de lege", iar principiul înscris în art. 45 alin. (1) din Constituţie "îşi gãseşte expresia, în materia adopţiei, prin eliberarea atestatului şi a avizului favorabil la adopţie, eliberate de organele de stat competente, acte care constituie, totodatã, modalitãţi de verificare a legalitãţii procedurilor de adopţie şi garanţii în vederea realizãrii scopului de protecţie prevãzut în Constituţie". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , nu contravin prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituţie, deoarece consimţãmântul instituţiei private autorizate nu este trecut pe acelaşi plan cu cel al pãrinţilor, dat fiind faptul ca dreptul de a-şi da consimţãmântul la încuviinţarea adopţiei copilului este un drept intuitu personae, fiind indisolubil legat de calitatea de pãrinte a persoanei care îşi da consimţãmântul la adoptia copilului de o alta persoana sau familie propusã de Comisia pentru protecţia copilului. Ca atare, faptul ca instanta deleagã exerciţiul drepturilor pãrinteşti instituţiei de ocrotire socialã ori medicalã de stat sau instituţiei private legal constituite ori, dupã caz, altei persoane, în condiţiile legii, nu impune recunoaşterea, şi în ceea ce le priveşte, a dreptului de a-şi da consimţãmântul la încuviinţarea adopţiei copilului. Sub acest aspect legiuitorul a avut în vedere doar filiaţia dintre copil şi pãrinţii sãi naturali, data fiind finalitatea reglementãrii în cauza, potrivit cãreia adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , este inadmisibila. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, în raport cu susţinerile formulate în motivarea exceptiei, critica de neconstituţionalitate priveşte lipsa de reglementare într-un anumit domeniu, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale, astfel cum rezulta din dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: "(1) Pentru încuviinţarea adopţiei sunt necesare: a) consimţãmântul, exprimat în forma autenticã, al pãrinţilor sau, dupã caz, al pãrintelui la adoptia copilului de cãtre o persoana sau familie propusã de Comisia pentru protecţia copilului. [...] (2) Dacã pãrinţii copilului sunt decãzuţi din drepturile pãrinteşti, decedati, puşi sub interdicţie, declaraţi judecãtoreşte morţi, necunoscuţi sau se afla în orice situaţie care determina imposibilitatea de a-şi manifesta vointa, precum şi în cazul în care copilul este declarat judecãtoreşte abandonat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva, consimţãmântul prevãzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 45 alin. (1), privind protecţia copiilor şi a tinerilor, potrivit cãrora "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor". Totodatã, autorul exceptiei susţine ca prin dispoziţiile de lege criticate sunt incalcate şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin <>Legea nr. 15/1993 . Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine cele ce urmeazã: În legatura cu susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat infrange dispoziţiile constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, prin Decizia nr. 277 din 9 octombrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constituţionalã a statuat ca "dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicãrii acestora. Reglementarea regimului juridic al adopţiei se înscrie, în general, în mãsurile speciale de protecţie a copiilor şi tinerilor". Împrejurarea ca prin decizia menţionatã a fost constatatã neconstituţionalitatea aceluiaşi text, în raport cu prevederile art. 26 alin. (2) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie, exclusiv "în ceea ce priveşte cerinta exprimarii consimţãmântului pãrinţilor fireşti pentru încuviinţarea adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplina de exerciţiu", nu lipseşte de eficienta textul în ansamblu, ci doar îi limiteazã incidenta la adoptia minorilor lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã. Din punctul de vedere care intereseazã aici, şi anume al contrarietatii dintre textul dedus controlului şi art. 45 din Legea fundamentalã, atât motivarea, cat şi soluţia adoptatã de Curte îşi menţin actualitatea, critica de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, neîntemeiatã. În condiţiile în care însã autorul exceptiei a invocat şi încãlcarea, prin textele legale deduse controlului Curţii, a unor dispoziţii ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii, mai sus menţionatã, se impune examinarea susţinerilor sale şi sub acest aspect. Art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii prevede ca "[...] adoptia nu este pronunţatã decât dacã cel puţin consimtamintele urmãtoare au fost acordate şi nu au fost retrase: a) consimţãmântul mamei şi, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatãlui sau, dacã nu exista nici tata, nici mama care sa poatã consimţi, consimţãmântul oricãrei persoane sau al oricãrui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti în aceste condiţii". Asadar, textul reprodus impune, ca o alternativa pentru situaţia în care consimţãmântul la adopţie al pãrinţilor nu poate fi obţinut, luarea consimţãmântului persoanei sau organismului care li se substituie, exercitând drepturile pãrinteşti în locul lor. Obţinerea acestui consimţãmânt dobândeşte astfel în economia textului din convenţie o semnificatie juridicã similarã celei conferite consimţãmântului pãrinţilor, aceea de exigenta indispensabila pentru încuviinţarea adopţiei. Or, art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , prevãzând obligativitatea consimţãmântului pãrinţilor la adopţie, se limiteazã, pentru situaţiile enumerate acolo, în care acesta nu poate fi obţinut, sa precizeze doar ca nu este necesar, omitand sa prevadã obligativitatea substituirii sale prin consimţãmântul persoanei sau organismului abilitat în lipsa pãrinţilor sa exercite ocrotirea pãrinteascã. Omisiunea, din cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, a acestei exigente expres prevãzute de textele de referinta din convenţie constituie o "neconcordanta", în accepţiunea art. 20 alin. (2) din Constituţie, între legea interna şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care textul constituţional consacra prioritatea reglementãrii internaţionale. Curtea observa ca instituirea prioritatii reglementãrii internaţionale fata de o reglementare interna care îi contravine, prin alin. (2) al art. 20 din Constituţie, este o consecinta logica a celor prevãzute în alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia "dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Rezulta de aici ca reglementãrile internaţionale privitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, la care România a aderat şi care, pe aceasta cale, au fost integrate dreptului intern, sunt asimilate normelor constituţionale, numai astfel fiind posibile interpretarea şi aplicarea acestora din urma, în concordanta cu ele. Asa fiind, neconcordanta dintre prevederile deduse controlului din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 şi cele din Convenţia europeanã în materia adopţiei constituie o problema de constitutionalitate. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din ordonanta este cu atât mai pertinenta cu cat aceasta a fost adoptatã ulterior ratificãrii convenţiei. Fata de cele de mai sus, Curtea constata ca dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , sunt neconstituţionale în mãsura în care nu prevãd luarea consimţãmântului oricãrei persoane sau al oricãrui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti.
Pentru considerentele arãtate urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie admisã. În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (2), art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constata ca dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , sunt neconstituţionale în mãsura în care nu prevãd luarea consimţãmântului oricãrei persoane sau al oricãrui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti, conform art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin <>Legea nr. 15/1993 , excepţie ridicatã de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov - Complexul educaţional Poiana Soarelui Braşov în Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
OPINIE SEPARATĂ
Contrar soluţiei adoptate cu votul majoritãţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciem ca dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 nu sunt neconstituţionale în sensul definitiei date în <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât nu incalca nici dispoziţiile şi nici principiile Constituţiei. <>Art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 conditioneaza încuviinţarea adopţiei de existenta consimţãmântului pãrinţilor sau, dupã caz, al pãrintelui copilului, exprimat în forma autenticã. În alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevãzute situaţiile în care nu este necesar consimţãmântul pãrinţilor (sau al pãrintelui), situaţii în care, din motive obiective, nici nu s-ar putea obţine un asemenea consimţãmânt: pãrinţi decãzuţi din drepturile pãrinteşti, decedati, puşi sub interdicţie, declaraţi judecãtoreşte morţi, necunoscuţi sau aflaţi în orice situaţie care determina imposibilitatea de a-şi manifesta vointa, precum şi cazul în care copilul este declarat judecãtoreşte abandonat. S-a considerat ca acest text de lege incalca dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Constituţie, referitoare la regimul special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor de care trebuie sa se bucure copiii şi ţinerii. Observam ca textul de lege examinat nu conţine nici o dispoziţie care sa fie contrarã prevederilor constituţionale. I se poate imputa, eventual, faptul ca nu reglementeazã asistenta copilului şi nu impune necesitatea consimţãmântului instituţiei în a carei ocrotire se afla copilul, pentru cazul în care este imposibila obţinerea consimţãmântului pãrinţilor. Aceasta lipsa de reglementare ar putea fi consideratã ca o omisiune a legiuitorului, omisiune care nu poate fi suplinita de Curtea Constituţionalã. Consideram ca nici omisiunea de reglementare nu poate fi susţinutã fãrã rezerve, având în vedere ca, potrivit alin. (1) lit. b) al <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , pentru încuviinţarea adopţiei este necesar în toate cazurile "avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului". Acest aviz este unul conform, iar nu doar consultativ, echivaland consimţãmântul. Nu se poate retine existenta vidului legislativ nici dacã se apreciazã ca prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, potrivit cãrora "dacã nu exista nici tata, nici mama care sa poatã consimţi" este necesar "consimţãmântul oricãrei persoane sau al oricãrui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti în aceasta privinta", impun mai mult decât ce este prevãzut în <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 . Convenţia europeanã fiind ratificatã de Parlament, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, face parte din dreptul intern şi, ca atare, completeazã legislaţia existenta. Nu s-ar putea retine neconstituţionalitatea dispoziţiei din legislaţia nationala nici în cazul în care aceasta ar fi în neconcordanta cu reglementãrile internaţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, în asemenea cazuri, referitor la drepturile fundamentale ale omului, "au prioritate reglementãrile internaţionale". Asadar, în ambele ipoteze (lipsa reglementãrii în legislaţia nationala sau neconcordanta dispoziţiilor legislaţiei naţionale cu reglementãrile internaţionale) se ridica doar probleme de interpretare şi de aplicare a legislaţiei, activitãţi ce intra în atribuţiile exclusive ale instanţelor judecãtoreşti. Neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale legislaţiei interne se poate retine, prin corecta aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, numai în situaţia în care acele dispoziţii legale sunt contrare unor norme constituţionale, referitoare la drepturile şi libertãţile cetãţenilor "interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte".
Judecãtor, Kozsokar Gabor
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
