Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 307 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 666 din 26 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Dan Stanescu în Dosarul nr. 2.443/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca <>art. 20-24 din Legea nr. 10/2001 obliga persoanele care doresc sa obţinã reparaţiile în natura sau prin echivalent prevãzute de lege sa urmeze, în prealabil, procedura administrativã a notificãrii, ceea ce contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, care prevede ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca <>art. 20-24 din Legea nr. 10/2001 nu instituie o jurisdicţie specialã administrativã, care este, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, facultativã şi gratuita, ci o procedura administrativã prealabilã, menita sa degreveze activitatea instanţelor de cauze ce pot fi soluţionate pe cale necontencioasã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.443/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Dan Stanescu cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în revendicare imobiliarã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca <>art. 20-24 din Legea nr. 10/2001 contravin art. 21 alin. (4) din Constituţie şi ca, fiind anterioare revizuirii Legii fundamentale, ar trebui considerate ca abrogate în temeiul <>art. 154 din Legea fundamentalã. Astfel, Legea nr. 10/2001 stabileşte obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificãrii pentru obţinerea reparaţiilor în natura sau prin echivalent pe care le prevede, ceea ce contravine, în opinia autorului exceptiei, art. 21 alin. (4) din Constituţie, care prevede ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În acest sens, arata ca <>Legea nr. 10/2001 "instituie o procedura administrativã de restituire în natura a imobilelor preluate în mod abuziv, precum şi controlul judecãtoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri, iar nu o jurisdicţie specialã administrativã, astfel încât nu se poate aprecia ca dispoziţiile art. 20-24 ar contraveni prevederilor Constituţiei".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arata ca "<>Legea nr. 10/2001 instituie o procedura administrativã prin care persoanele interesate pot cere restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi reglementeazã şi controlul asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri, control ce cade în sarcina instanţelor judecãtoreşti [...]. Prin urmare, nu suntem în prezenta unei jurisdicţii administrative şi, în acest caz, nu sunt incidente prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţia României".
Guvernul considera ca textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, Curtea Constituţionalã a stabilit prin mai multe decizii ca "jurisdictiile speciale administrative reprezintã o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autoritãţi administrative autonome, care se desfãşoarã conform procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedura asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecata, desfasurata însã paralel şi separat de aceasta. În consecinta, prin textele criticate nu se instituie o jurisdicţie specialã administrativã, ci o procedura administrativã prealabilã, menita sa degreveze activitatea instanţelor de cauze ce pot fi soluţionate pe cale administrativã, stabilindu-se totodatã şi controlul judecãtoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri".
Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, "procedura notificãrii, reglementatã de dispoziţiile legale criticate, nu este o procedura administrativ-jurisdicţionalã, deoarece nu are ca obiect verificarea legalitãţii sau temeiniciei unui act administrativ emis. Pe cale de consecinta, instituirea obligativitatii notificãrii în procesul de retrocedare a imobilelor ce formeazã obiectul <>Legii nr. 10/2001 nu contravine prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 20: "(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de o regie autonomã, o societate sau companie nationala, o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatista sau de orice alta persoana juridicã, vor fi restituite persoanei îndreptãţite, în natura, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã a organelor de conducere ale unitãţii deţinãtoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publica centrala sau localã ori o organizaţie cooperatista este acţionar sau asociat minoritar al unitãţii care deţine imobilul, dacã valoarea acţiunilor sau pãrţilor sociale deţinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzãtoare a imobilului a cãrui restituire în natura este cerutã.
(3) În cazul primãriilor restituirea în natura sau prin echivalent cãtre persoana indreptatita se face prin dispoziţia motivatã a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
(4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1) şi (2), în cazul bunurilor deţinute de o organizaţie cooperatista, persoana indreptatita poate opta şi pentru mãsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri ori servicii sau despãgubiri bãneşti.";
- Art. 21: "(1) Persoana indreptatita va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în natura a imobilului. în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptãţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimatã a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicatã prin executorul judecãtoresc de pe lângã judecãtoria în a carei circumscripţie teritorialã se afla imobilul solicitat sau în a carei circumscripţie îşi are sediul persoana juridicã deţinãtoare a imobilului. Executorul judecãtoresc va inregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrãrii.
(4) Notificarea înregistratã face dovada deplina în fata oricãror autoritãţi, persoane fizice sau juridice, a respectãrii termenului prevãzut la alin. (1), chiar dacã a fost adresatã altei unitãţi decât cea care deţine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent.";
- Art. 22: "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atesta aceasta calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o data cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 23: "(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificãrii sau, dupã caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deţinãtoare este obligatã sa se pronunţe, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, asupra cererii de restituire în natura.
(2) Persoana indreptatita are dreptul sa susţinã în fata organelor de conducere ale unitãţii deţinãtoare cererea de restituire în natura. În acest scop ea va fi invitata în scris, în timp util, sa ia parte la lucrãrile organului de conducere al unitãţii deţinãtoare.
(3) Decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã se comunica persoanei îndreptãţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptãrii.
(4) Decizia sau, dupã caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natura a imobilului face dovada proprietãţii persoanei îndreptãţite asupra acestuia, are forta probanta a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, dupã îndeplinirea formalitãţilor de publicitate imobiliarã.
(5) Decizia sau, dupã caz, dispoziţia prevãzutã la alin. (4) trebuie pusã în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de cãtre persoana indreptatita.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3).";
- Art. 24: "(1) Dacã restituirea în natura nu este aprobatã sau nu este posibila, dupã caz, deţinãtorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, în termenul prevãzut la art. 23 alin. (1) sa facã persoanei îndreptãţite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului.
(2) În cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţe, dacã restituirea în natura nu este posibila, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despãgubiri bãneşti. Persoana indreptatita poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului.
(3) În termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana indreptatita este obligatã sa rãspundã în scris dacã accepta sau refuza oferta. Lipsa rãspunsului scris echivaleaza cu neacceptarea ofertei.
(4) Dacã oferta acceptatã consta în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (4).
(5) Dacã oferta acceptatã consta în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, dupã caz.
(6) Dacã oferta acceptatã consta în titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau, dupã caz, în acţiuni, persoana indreptatita va urma procedura prevãzutã la cap. IV.
(7) Dacã oferta este refuzatã potrivit alin. (3), persoana indreptatita poate ataca în justiţie decizia prevãzutã la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicãrii acesteia.
(8) Competenta de soluţionare revine sectiei civile a tribunalului în a cãrui circumscripţie teritorialã se afla sediul unitãţii deţinãtoare. Hotãrârea tribunalului este supusã cãilor legale de atac."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textele criticate din <>Legea nr. 10/2001 stabilesc obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificãrii pentru obţinerea reparaţiilor în natura sau prin echivalent pe care legea le prevede, precum şi controlul judecãtoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri, iar nu o jurisdicţie specialã administrativã, asa cum în mod eronat susţine autorul exceptiei.
Jurisdictiile speciale administrative reprezintã o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autoritãţi administrative autonome, care se desfãşoarã confom procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedura asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecata, desfasurata însã paralel şi separat de aceasta.
Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca, prin lege, sa se instituie o procedura administrativã prealabilã, cum este, spre exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic ori procedura notificãrii prealabile a unei autoritãţi, instituţii sau persoane.
Pe de alta parte, problema constituţionalitãţii diferitelor proceduri administrative prealabile a fost supusã în mai multe randuri controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauza, soluţia constanta fiind aceea de respingere a excepţiilor ca neintemeiate. În acest sens pot fi admintite Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, şi Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura a impune o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Dan Stanescu în Dosarul nr. 2.443/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
