Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 304 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala si art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã şi <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Reta Aniţei în Dosarul nr. 10.957/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor care sã întruneascã condiţiile prevãzute de lege pentru a putea pune concluzii în faţa Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 20 octombrie 2006, şi pânã în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.957/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã şi <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Reta Aniţei în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi la egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnitãţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminãrii, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei aratã cã, anterior modificãrilor aduse Codului de procedurã penalã prin <>Legea nr. 356/2006 , notarul public, fiind judecat în primã instanţã de curtea de apel, avea la îndemânã doar calea de atac a recursului, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, care, într-o ordine fireascã, puteau beneficia şi de posibilitatea de a uza de calea de atac a apelului. Cu toate cã prin <>art. I pct. 13 din Legea nr. 356/2006 infracţiunile sãvârşite de notarii publici au fost scoase din sfera de competenţã în primã instanţã a curţii de apel, dispoziţiile tranzitorii prevãzute în art. III alin. (3) al aceleiaşi legi menţin inegalitatea existentã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã, deoarece varianta criticatã de autorul excepţiei nu mai este în vigoare.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , Avocatul Poporului aratã cã textul conţine reglementãri cu caracter tranzitoriu referitoare la competenţa instanţelor, care însã nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, dispoziţiile criticate reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
axaminând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Competenţa Curţii de Apel, şi ale <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã:
"Curtea de apel:
1. judecã în primã instanţã: [...]
b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi;";
- <>Art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 : "Cauzele aflate în curs de judecatã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacã se dispune desfiinţarea sau, dupã caz, casarea hotãrârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentã, potrivit prezentei legi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , potrivit cãrora cauzele aflate pe rol la data intrãrii în vigoare a legii vor continua sã fie judecate de instanţele competente iniţial, sunt norme de procedurã, care, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, cad în sarcina legiuitorului, acesta având deplina libertate de reglementare. De altfel, schimbarea competenţei în sensul recomandat de autorul excepţiei presupune, pe de o parte, o încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii şi, pe de altã parte, are semnificaţia unei solicitãri de modificare a textului, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin norme care sã aducã atingere dreptului la folosirea cãilor de atac în condiţiile legii ori dreptului la un proces echitabil, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeaşi ipotezã juridicã, fãrã niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare.
Cât priveşte art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, deoarece critica autorului excepţiei vizeazã varianta existentã anterior modificãrii sale prin <>Legea nr. 356/2006 , care nu a mai preluat soluţia legislativã, şi având în vedere şi dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [...] dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]", Curtea constatã cã excepţia este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Reta Aniţei în Dosarul nr. 10.957/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
