Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 304 din 12 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4^3 alin. (3) si ale art. 32^31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, modificata prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 915 din 16 decembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4^3 alin. (3) şi ale <>art. 32^31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Asociaţia "Texromed" din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.813/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4^3 alin. (3) şi ale <>art. 32^28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Asociaţia "Texromed" din Medias.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) din actul normativ criticat limiteazã accesul la justiţie, întrucât doar litigiile nãscute pana la finalizarea procesului de privatizare ar fi supuse controlului instanţelor judecãtoreşti. Aceasta limitare "constituie o încãlcare a Constituţiei, restrangerea dreptului la acţiune neintrând în excepţiile prevãzute de art. 49 din Constituţie, violandu-se astfel dispoziţiile art. 51 şi cele ale art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã". Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca şi prevederile art. 32^28 din acelaşi act normativ sunt contrare dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece, atribuind rolul de prima instanta curţilor de apel şi eliminand calea de atac a apelului, pãrţile interesate sunt lipsite de o cale de atac. Astfel, se instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate obţinut în procesul de privatizare, contrar prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile criticate nu sunt contrare Constituţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã pentru urmãtoarele motive:
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 4^3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum a fost modificatã, se arata ca din interpretarea acestora rezulta ca intenţia legiuitorului nu este aceea de a limita numãrul cazurilor în care pãrţile au acces la instanţele judecãtoreşti, ci de a stabili o norma de competenta generalã imperativa, prin care se prevede ca judecarea litigiilor respective se face numai de cãtre instanţele judecãtoreşti, pãrţile neputând alege alte categorii de instanţe, cum ar fi instanţele arbitrale, pentru soluţionarea acestor categorii de litigii. Printr-un rationament per a contrario, pentru alte categorii de litigii, pãrţile la contractele de privatizare pot stabili clauze compromisorii. Referitor la prevederile art. 32^28 din acelaşi act normativ, considera ca autorul exceptiei invoca în realitate conţinutul dispoziţiilor art. 32^31 din acelaşi act normativ, care însã au fost abrogate prin <>Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii. Dispoziţiile referitoare la competenta materialã a instanţelor judecãtoreşti în cazul soluţionãrii litigiilor vizând acte şi operaţiuni reglementate prin "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 şi <>Legea nr. 137/2002 au fost, însã, preluate de <>art. 40 din Legea nr. 137/2002 ".
Excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile <>art. 32^31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 este inadmisibila, fiind abrogatã. Relativ la fondul exceptiei, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata şi competenta se stabilesc prin lege, iar legiuitorul este suveran "în stabilirea coordonatelor de desfãşurare a procedurii, atât timp cat se respecta principiul egalitãţii, consacrat de art. 16 din Constituţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând motivarea exceptiei, Curtea observa ca, în realitate, susţinerile autorului acesteia vizeazã cuprinsul <>art. 32^31, din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , introdus prin <>Legea nr. 99/1999 , şi nu al art. 32^28, al cãrui conţinut este urmãtorul: "Termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operaţiune sau un act prevãzut în prezenta ordonanta de urgenta ori se valorifica un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoascã existenta operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului".
Asa fiind, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) şi cele ale <>art. 32^31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, introduse prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, având urmãtorul cuprins:
- Art. 4^3 alin. (3): "Litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte ori înţelegeri, încheiate de cãtre instituţiile publice implicate în scopul de a pregati, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societãţi comerciale sau grupuri de societãţi comerciale, sunt de competenta secţiilor comerciale ale instanţelor judecãtoreşti.";
- Art. 32^31: "(1) Cererile prevãzute la art. 32^13 alin. (3), la art. 32^28 şi la art. 32^29 sunt de competenta curţii de apel şi se judeca de urgenta şi cu precãdere.
(2) Dacã sunt motive întemeiate pentru care pãrţile nu sunt în mãsura sa îşi prezinte apãrãrile în mod complet, instanta va putea, în mod excepţional, sa acorde un termen în cunostinta de cel mult 7 zile.
(3) Instanta este obligatã sa pronunţe hotãrârea în termen de 5 zile de la închiderea dezbaterilor şi sa comunice pãrţilor hotãrârea motivatã în cel mult 10 zile de la pronunţare.
(4) Hotãrârea instanţei poate fi atacatã numai cu recurs."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2), art. 49 şi 51 din Constituţie.
Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
În esenta critica de neconstituţionalitate se referã la limitarea accesului la justiţie, pe de o parte, pentru ca pot fi supuse controlului instanţelor judecãtoreşti doar litigiile nãscute pana la finalizarea procesului de privatizare, iar pe de alta parte, pentru ca soluţionarea acestor litigii a fost data în competenta curţilor de apel, privand pãrţile interesate de o cale de atac.
Curtea Constituţionalã constata, mai întâi, ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 4^3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , introduse prin <>Legea nr. 99/1999 , este nefondata, urmând sa fie respinsã ca atare. Astfel, aceste dispoziţii au caracterul unei norme imperative, cu caracter general, prin care legiuitorul stabileşte ca judecarea litigiilor ce au ca obiect acte şi operaţiuni reglementate de ordonanta de urgenta criticata se face de cãtre instanţe judecãtoreşti. Pãrţile interesate nu pot ca, în scopul soluţionãrii acestor categorii de litigii, sa aleagã alt gen de instanţe decât cele din cadrul autoritãţii judecãtoreşti. Asa fiind, este lipsitã de temei susţinerea potrivit cãreia acest text obstaculeaza accesul la justiţie pentru soluţionarea unor categorii de litigii şi ca el este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 49 şi 51 din Constituţie.
Curtea constata apoi ca dispoziţiile art. 32^31 din acelaşi act normativ, criticate pe motiv de neconstituţionalitate, au fost abrogate prin <>art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, iar în alin. (1) al art. 40 din aceeaşi lege se prevede: "Cererile prin care se ataca o operaţiune sau un act prevãzut în prezenta lege şi în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile ulterioare, ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competenta secţiilor comerciale ale tribunalelor şi se judeca de urgenta şi cu precãdere." În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca atunci când, dupã ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legalã a fost modificatã, excepţia poate sa fie examinata dacã textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea iniţialã. Întrucât însã în cazul în speta dispoziţia modificatoare nu a preluat soluţia legislativã, Curtea urmeazã sa dea finalitate dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi sa respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, introduse prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Asociaţia "Texromed" din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4^3 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
