Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 303 din 8 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 17 decembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 1 şi 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni privind viata sexualã, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Brãila în Dosarul nr. 8.810/2001.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca stabilirea temeiului juridic al rãspunderii penale determina şi aplicarea sancţiunii. Astfel, nu se poate stabili ca temei juridic un text din Codul penal, iar sancţiunea sa fie aplicatã în baza unui alt text. Se considera ca textul de lege criticat (<>art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 ) incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacra principiul neretroactivitatii, cu excepţia legii penale mai favorabile, deoarece dispune aplicarea prevederilor ordonanţei şi infractorilor definitiv condamnaţi pentru infracţiuni care nu au fost dezincriminate. Se apreciazã, de asemenea, ca şi dispoziţiile alin. 1 al aceluiaşi articol sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece au caracter retroactiv, şi, în temeiul <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se solicita extinderea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii întregului art. II din ordonanta, întrucât acestea, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iulie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 8.810/2001, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni privind viata sexualã. Excepţia a fost ridicatã din oficiu, într-o contestaţie la executare formulatã de Biroul de executãri penale al aceleiaşi judecãtorii privind pe Sandel Milea, condamnat la 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea unor drepturi pentru sãvârşirea infracţiunii de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, prevãzutã de art. 200 alin. 2 şi 3 din Codul penal.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate instanta susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, considerându-se ca "prevederile <>art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 obliga instanta sa aplice o lege ulterioara sãvârşirii faptei, nefavorabile sub aspectul cuantumului pedepsei". Instanta considera ca ordonanta "nu este o lege mai favorabilã şi din acest motiv nu poate fi retroactivã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci "conţine o precizare" care s-a fãcut "în scopul de a nu se ajunge la situaţia nedorita ca, prin efectele abrogãrii art. 200 din Codul penal, cei cãrora li s-au aplicat pedepse definitive, în temeiul alineatelor 2-4 ale art. 200 din Codul penal, sa profite nejustificat de abrogarea acestui text". Se mai arata în aceeaşi opinie ca "reincadrarea faptelor, care au intrat sub incidenta dispoziţiilor art. 200 alin. 2-4, în art. 197 şi 198, dupã caz, nu conduce la rejudecarea în fond a cauzelor şi la aplicarea unor noi pedepse, fiind de principiu ca hotãrârile de condamnare definitive au intrat în puterea lucrului judecat".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni privind viata sexualã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cazul în care s-a pronunţat o hotãrâre de condamnare definitiva pentru faptele prevãzute în art. 200 alin. 2-4 şi pedeapsa este în curs de executare, dacã aceste fapte sunt prevãzute în alte texte din Codul penal sau din legi speciale, instanta de executare, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, va proceda de îndatã la încadrarea faptelor în aceste texte."
Judecãtoria Brãila, care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, arata ca ele contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Or, dispoziţiile legale criticate prevãd aplicarea legii noi în raport cu fapta sãvârşitã anterior intrãrii ei în vigoare, deşi nu este mai favorabilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este intemeiata pentru considerentele ce urmeazã:
Alin. 2 al <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 priveşte situaţia inculpaţilor definitiv condamnaţi pentru faptele prevãzute în art. 200 alin. 2-4 din Codul penal, ale cãror pedepse se afla în curs de executare, fapte care nu au fost dezincriminate, fiind prevãzute în alte texte din Codul penal sau în legi speciale. În aceste cazuri ordonanta dispune ca instanta de executare, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, sa procedeze de îndatã la încadrarea faptelor în aceste texte.
Prin art. I pct. 3 din aceasta ordonanta, art. 200 din Codul penal a fost abrogat, însã faptele prevãzute în alin. 2-4 din acest articol au fost incriminate în art. 197 şi 198 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 şi 2 din ordonanta criticata, şi, prin urmare, ele continua sa constituie infracţiuni, chiar dacã au o alta calificare.
În speta, prin Sentinta penalã nr. 659 din 30 martie 2001 a Judecãtoriei Brãila (rãmasã definitiva prin neapelare anterior adoptãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 ) Sandel Milea a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi pe o durata de 3 ani pentru sãvârşirea infracţiunii de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, sãvârşitã prin constrângere asupra unui minor, fapta prevãzutã de art. 200 alin. 2 şi 3 din Codul penal în vigoare la data sãvârşirii acesteia şi care aveau urmãtorul cuprins:
Art. 200 alin. 2 şi 3: "Fapta majorului de a avea relaţii sexuale cu un minor de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Relaţiile sexuale cu o persoana de acelaşi sex în imposibilitate de a se apara ori de a-şi exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi."
Aceste fapte (pentru care Sandel Milea a fost condamnat) au fost incriminate, prin ordonanta, în art. 197 alin. 1 şi 3 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
"Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-şi exprima vointa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. [...]
Pedeapsa este închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacã victima nu a împlinit varsta de 15 ani, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Dispoziţiile legii penale noi, fiind vadit mai severe, nu pot fi aplicate faptelor sãvârşite anterior intrãrii lor în vigoare, iar prevederile <>art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 , care se referã la aplicarea lor în raport cu fapta sãvârşitã anterior, sunt evident neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora numai "legea penalã mai favorabilã" constituie excepţia de la principiul neretroactivitatii legii. Or, dispoziţiile legale criticate cer "încadrarea faptelor" în legea noua, deşi încadrarea este o operaţiune care se face în vederea aplicãrii legii, în speta a legii noi mai severe.
Curtea nu poate impartasi opinia referitoare la necesitatea acestei "precizãri" cuprinse în textul de lege criticat "în scopul de a nu se ajunge la situaţia [...] sa se profite nejustificat de abrogarea acestui text" (art. 200 din Codul penal), deoarece nu era nevoie de adoptarea unor dispoziţii contrare Constituţiei, ci de aplicarea corecta a principiilor privitoare la succesiunea legilor penale, consacrate în art. 10-16 din Codul penal. Or, potrivit art. 12 alin. 1 din Codul penal "Legea penalã nu se aplica faptelor sãvârşite sub legea veche, dacã nu mai sunt prevãzute de legea noua", şi, prin urmare, nu exista riscul de a se profita nejustificat de abrogarea art. 200 din Codul penal, abrogare care nu reprezintã şi o dezincriminare a faptelor prevãzute în alin. 2-4, care constituie infracţiuni, având o alta denumire, şi sancţionate chiar mai sever. Astfel, Curtea observa ca, deşi prin dispoziţia pct. 3 al art. I din ordonanta art. 200 este abrogat, prin pct. 1 şi 2 ale aceluiaşi articol faptele prevãzute la alin. 2-4 ale art. 200 din Codul penal au fost incriminate ca variante ale infracţiunii de viol sau ale infracţiunii de act sexual cu un minor, fiind mai aspru pedepsite. Ordonanta a dezincriminat doar faptele prevãzute la art. 200 alin. 1 şi 5, cu privire la care sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Codul penal. Referitor la faptele care au fost prevãzute de art. 200 alin. 2-4 din Codul penal şi care, potrivit art. I pct. 1 şi 2 din ordonanta, au fost incriminate în art. 197 şi 198 din Codul penal, în raport cu acestea sunt incidente dispoziţiile art. 13 din Codul penal care consacra principiul extrctivitatii legii penale mai favorabile. În speta, fiind însã vorba de o pedeapsa definitiva, în curs de executare, nu se pune problema incidentei legii noi, nefiind îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 din Codul penal privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive şi, respectiv, aplicarea facultativã a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Curtea retine, pentru considerentele expuse, ca dispoziţiile alin. 2 al <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, potrivit <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevede ca "În caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare", Curtea urmeazã sa extindã controlul de constitutionalitate asupra alin. 1 al art. II din ordonanta, de care nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. Acest text este urmãtorul: "Faptelor prevãzute în art. 200 alin. 2-4, aflate în curs de urmãrire sau de judecata, dacã sunt prevãzute în alte texte din Codul penal sau din legi speciale, li se aplica aceste texte."
Curtea constata ca şi aceste dispoziţii sunt neconstituţionale deoarece sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât impun aplicarea retroactivã a legii penale noi care, pentru motivele arãtate, nu are un caracter mai favorabil. Or, potrivit textului constituţional menţionat "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Şi în acest caz Curtea constata ca dispoziţia incalca aceleaşi prevederi constituţionale, precum şi pe cele consacrate în Codul penal în art. 13, potrivit cãrora "În cazul în care de la sãvârşirea infracţiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilã". Dispoziţiile alin. 1 al art. II din ordonanta incalca şi principiul legalitãţii incriminãrii, consacrat în art. 2 din Codul penal, deoarece impun tragerea la rãspundere penalã în temeiul unor dispoziţii penale sanctionatorii care nu existau în momentul sãvârşirii faptei şi care nu sunt nici mai favorabile.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 2 al art. II şi, prin extindere, şi a dispoziţiilor alin. 1 al aceluiaşi articol din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni privind viata sexualã, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Brãila în Dosarul nr. 8.810/2001 al aceleiaşi instanţe, constatând ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, conform <>art. 25 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
