Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 303*) din 3 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 4 decembrie 1997
-------------
*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stangu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.822/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã de intimatul-reclamant Oprean Nicolae Ştefan.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte posibilitatea ca procurorul general sa atace, din oficiu, cu recurs în anulare, hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, fãrã avizul ministrului justiţiei.
Totodatã, se arata ca dispoziţiile <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu asigura aplicarea dreptului la apãrare, prevãzut de art. 24 din Constituţie, în faza judecaţii la Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, ceea ce constituie o lipsa esenţialã, deoarece, la cel mai înalt nivel de judecata, pãrţile nu sunt citate şi nu se respecta dreptul la apãrare.
Exprimandu-şi opinia, instanta suprema a apreciat ca excepţia nu este intemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 330 din Codul de procedura civilã, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale.
Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea este cea care stabileşte cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecata, iar art. 128 din Constituţie prevede ca, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedura civilã - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici procedura civilã, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în art. 31, nu conditioneaza exercitarea de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc sa fie asa, deoarece principiile legalitãţii şi imparţialitãţii, înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituţie, care stau la baza activitãţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cãrui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societãţii, apãrãtor al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, îi conferã acestuia independenta în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectãrii legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).
În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autoritãţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însã nu va putea dispune sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevãzute de lege.
Autoritatea ministrului justiţiei se exercita, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin procurorul general, în condiţiile prevãzute de art. 38 din aceeaşi lege.
Prin urmare, dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale.
Cat priveşte <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , care se referã la schimbarea jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, este evident ca acesta nu este incident în cauza de fata, deoarece dosarul nu se gãseşte în fata Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, ci a Sectiei civile a acestei instanţe. Astfel fiind, şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiatã.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã de Oprean Nicolae Ştefan în Dosarul nr. 2.822/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 3 iulie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
