Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 303 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Roba în Dosarul nr. 18.263/2005 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul excepţiei şi-a fundamentat critica nu pe încãlcarea dispoziţiilor constituţionale de cãtre textele legale criticate, ci pe contrarietatea cu Legea fundamentalã a concluziei rezultate din compararea dispoziţiilor criticate cu alte prevederi legale. De asemenea, prevederile la care se face trimitere în motivare nu au niciun fel de legãturã cu litigiul dedus judecãţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 18.263/2005, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 din Codul penal raportate la art. 1 şi <>art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, şi la <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Daniel Roba în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece atât legea penalã, cât şi legea contravenţionalã apãrã valori fundamentale ale societãţii, cu deosebirea cã încadrarea faptei antisociale în una dintre cele douã categorii de legi este datã de importanţa relaţiei sociale protejate şi de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce, în opinia autorului, nu existã niciun fel de diferenţã între infracţiunea prevãzutã de art. 180 alin. 2 din Codul penal şi contravenţia prevãzutã de <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 , nu se justificã incriminarea penalã a actelor de violenţã în funcţie de numãrul zilelor de îngrijiri medicale.
Diferenţierea tratamentului juridic creatã prin includerea în Codul penal a actelor de violenţã ce au pricinuit o vãtãmare care a necesitat un anumit numãr de îngrijiri medicale nu are nicio justificare constituţionalã şi poate da naştere la interpretãri ori speculaţii cu privire la considerentele care au stat la baza actului normativ.
Judecãtoria Timişoara opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile din Codul penal au o naturã juridicã diferitã de cele din <>Legea nr. 61/1991 , situaţie care justificã tratamentul juridic diferenţiat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece principiul egalitãţii, astfel cum este consacrat constituţional, nu poate presupune uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii juridice identice trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, precum cele contestate, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2 din Codul penal - Lovirea sau alte violenţe, care au urmãtorul conţinut: "Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã."
Curtea observã cã, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie aceste dispoziţii restrânse, care, de altfel, au legãturã cu soluţionarea cauzei. Trimiterea la prevederile din <>Legea nr. 61/1991 şi din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 s-a fãcut în susţinerea excepţiei ca un argument în plus cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 180 alin. 2 din Codul penal, asupra cãruia urmeazã a se pronunţa Curtea prin prezenta decizie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul şi-a întemeiat critica de neconstituţionalitate pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu sancţionarea contravenţionalã a altor fapte antisociale. În opinia sa nu existã niciun fel de diferenţã între cele douã fapte, motiv pentru care prin incriminarea penalã a uneia dintre ele se aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
De altfel, nu poate fi reţinutã nicio contradicţie între textele de lege criticate şi drepturile fundamentale invocate, întrucât aceste texte, dimpotrivã, dau expresie principiului egalitãţii în faţa legii, prin asigurarea unui tratament juridic identic tuturor persoanelor care se aflã în ipoteza normei. În plus, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa infracţiunile şi pedepsele acestora. Împrejurarea cã o anumitã faptã are un pericol social mai ridicat justificã în mod obiectiv şi rezonabil incriminarea acesteia în materie penalã, legea contravenţionalã apãrând valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penalã.
În sfârşit, se poate constata cã soluţionarea litigiului dedus judecãţii depinde doar de dispoziţiile art. 180 alin. 2 din Codul penal, celelalte prevederi legale la care face trimitere autorul excepţiei neavând niciun fel de legãturã cu cauza. Ipotetic, chiar dacã s-ar accepta aceastã posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenţie şi infracţiune, Curtea constatã cã o eventualã eroare cu privire la dispoziţiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzuratã doar de instanţa de judecatã, controlul de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat sã înfãptuiascã justiţia. Curtea Constituţionalã nu face parte din autoritatea judecãtoreascã, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, care asigurã, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, care încalcã dispoziţiile sau principiile Legii fundamentale, şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Roba în Dosarul nr. 18.263/2005 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
