Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 303 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorica Luca în Dosarul nr. 1.400/35/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã, de Constantin-Virgil Manea în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008 al Judecãtoriei Ploieşti - Secţia penalã şi de Marius-Marian Şolea în Dosarul nr. 3.080/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei Viorica Luca, rãspunde apãrãtorul ales Ionel Iordache, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.244D/2009, nr. 5.587D/2009 şi nr. 5.632D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Apãrãtorul ales este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 5.587D/2009 şi nr. 5.632D/2009 la Dosarul nr. 5.244D/2009, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Apãrãtorul ales solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând concluziile formulate în faţa Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.400/35/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Viorica Luca cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. Prin Încheierea din 9 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008, Judecãtoria Ploieşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin-Virgil Manea cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.080/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Marius-Marian Şolea cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, libertatea de exprimare, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, reglementarea prin lege organicã a organizãrii Guvernului, a statutului funcţionarilor publici, a organizãrii şi funcţionãrii instanţelor judecãtoreşti, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei, rolul Ministerului Public, statutul procurorilor şi integrarea în Uniunea Europeanã, întrucât, pe de o parte, nu asigurã participarea la şedinţa de judecatã a unui procuror situat într-o poziţie ierarhic superioarã sau egalã celui care a realizat, respectiv confirmat actul al cãrui control judiciar se realizeazã pe calea acestei proceduri, iar pe de altã parte, nu reglementeazã rãspunderea penalã a poliţistului anchetator, a procurorului şi a judecãtorului pentru eventuale abuzuri sãvârşite în legãturã cu soluţionarea unui dosar penal. Autorul excepţiei Viorica Luca considerã cã, în situaţia în care intimatul are calitatea de procuror, prezenţa procurorului de şedinţã nu este obligatorie şi nici dezirabilã, întrucât acestuia nu i se poate da cuvântul şi nici nu poate ataca cu recurs hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit dispoziţiilor alin. 8 lit. a) şi b) din art. 278^1 al Codului de procedurã penalã. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Judecãtoria Ploieşti - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, ale art. 2 alin. (2) cu privire la suveranitate, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apãrare, ale art. 26 privind viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 alin. (1) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 73 alin. (3) lit. e) teza întâi, lit. j) şi lit. l) teza a treia privind reglementarea prin lege organicã a organizãrii Guvernului, a statutului funcţionarilor publici, a organizãrii şi funcţionãrii instanţelor judecãtoreşti, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1), (2) şi (5) teza întâi privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ale art. 132 privind statutul procurorilor şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 697 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arãtate. Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În plus, critica în sensul cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu reglementeazã rãspunderea penalã a poliţistului anchetator, a procurorului şi a judecãtorului pentru eventuale abuzuri sãvârşite în legãturã cu soluţionarea unui dosar penal, vizeazã, în realitate, completarea textului de lege criticat, în vederea reglementãrii rãspunderii penale a unei anumite categorii de persoane. O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorica Luca în Dosarul nr. 1.400/35/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã, de Constantin-Virgil Manea în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008 al Judecãtoriei Ploieşti - Secţia penalã şi de Marius-Marian Şolea în Dosarul nr. 3.080/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
