Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 303 din 12 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372, 373, 376 si 377 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecãtoriei Vaslui. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent invedereaza Curţii ca la dosarul cauzei autorul exceptiei a depus o cerere prin care înţelege sa renunţe la judecarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de renunţare la judecata, arãtând ca aceasta este inadmisibila. Curtea Constituţionalã, având în vedere ca excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publica, în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii şi ţinând seama de jurisprudenta sa constanta, constata ca renunţarea la judecarea exceptiei este inadmisibila. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, ca neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nici nu limiteazã dreptul la apãrare. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, prin care a respins, ca nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 octombrie 2001, Judecãtoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile articolelor de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul la justiţie şi, respectiv, dreptul la apãrare. Autorul exceptiei arata, în esenta, ca executarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, deşi atacatã cu recurs, "poate avea consecinţe dramatice pentru prezumtivul debitor, pentru care exista posibilitatea de a nu-şi mai putea recupera bunurile sau banii pe calea întoarcerii executãrii". De asemenea, autorul exceptiei considera ca "pe aceasta cale, se lipseşte de conţinut instituţia recursului, întrucât, conform dispoziţiilor legale criticate, existând posibilitatea executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, partea recurenta poate ajunge în situaţia de faliment, deşi a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotãrârii definitive pentru motivele prevãzute de lege". În acest mod, potrivit sustinerii autorului exceptiei, "se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt: principiul accesului liber la justiţie, al dreptului la apãrare, principiul aflarii adevãrului, al exercitãrii drepturilor procesuale cu buna-credinţa, al interesului în promovarea unei acţiuni sau exercitarea unei cai de atac". Judecãtoria Vaslui considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca textele criticate "nu ingradesc sub nici o forma accesul liber la justiţie şi nici nu limiteazã dreptul la apãrare, prevãzute la art. 21 şi 24 din Constituţie". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiatã. Potrivit acestui punct de vedere, debitorul obligaţiei de executat are posibilitatea de a face contestaţie la executare, precum şi de a utiliza cai de atac impotriva hotãrârii judecãtoreşti, ceea ce demonstreaza ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, invocate de autorul exceptiei. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate se constituie într-o reglementare unitarã, în cadrul cãreia stabilirea temeiului executãrii silite, precum şi a sferei titlurilor executorii, fãrã a leza dreptul la apãrare ori chiar accesul liber la justiţie, a ţinut cont de necesitatea respectãrii acestor drepturi constituţionale fundamentale. Astfel, în unele cazuri se prevede ca recursul suspenda executarea, iar pe de alta parte, conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedura civilã, instanta sesizatã cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executãrii hotãrârii recurate şi în alte cazuri. De asemenea, Guvernul considera ca nu se poate susţine nici încãlcarea dreptului la apãrare, întrucât pãrţile au posibilitatea sa îşi facã toate apãrãrile în cadrul judecaţii în fata instanţei de recurs. Guvernul face referire şi la dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd ca reglementarea procedurii de judecata se face prin lege. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins: - Art. 372: "Executarea silitã se va efectua numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."; - Art. 373: "Hotãrârile judecãtoreşti şi celelalte titluri executorii se executa de executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care urmeazã sa se efectueze executarea ori, în cazul urmãririi bunurilor, de cãtre executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care se afla acestea. Dacã bunurile urmaribile se afla în circumscripţiile mai multor judecãtorii, este competent oricare dintre executorii judecãtoreşti care funcţioneazã pe lângã acestea. Instanta de executare este judecãtoria în circumscripţia cãreia se va face executarea, în afarã cazurilor în care legea dispune altfel."; - Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotãrârile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege. Actele autentificate de o reprezentanta diplomaticã sau consularã a României se vor putea investi cu formula executorie de judecãtoria domiciliului uneia din pãrţile pãrtaşe la actul autentic. Dacã nici una din pãrţi nu are domiciliul cunoscut în ţara, investirea cu formula executorie se face la judecãtoria sectorului III din Capitala României."; - Art. 377: "Sunt hotãrâri definitive: 1. hotãrârile date în prima instanta, potrivit legii, fãrã drept de apel; 2. hotãrârile date în prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacã judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsã sau anulatã; 3. hotãrârile date în apel; 4. orice alte hotãrâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel. Sunt hotãrâri irevocabile: 1. hotãrârile date în prima instanta, fãrã drept de apel, nerecurate; 2. hotãrârile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotãrârile date în apel, nerecurate; 4. hotãrârile date în recurs chiar dacã prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; 5. orice alte hotãrâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs." Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea potrivit cãreia textele de lege menţionate incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã: Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate rezulta ca acestea reglementeazã titlurile executorii, inclusiv hotãrârile judecãtoreşti, care se investesc cu formula executorie în cazul în care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizeazã de executorul judecãtoresc, în condiţiile prevãzute strict de lege. În acelaşi timp prevederile art. 377 din Codul de procedura civilã precizeazã care sunt hotãrârile definitive, precum şi cele irevocabile. Curtea retine ca aceste texte de lege stabilesc condiţiile în care, în urma judecãrii unui litigiu, se poate realiza executarea silitã a obligaţiei stabilite de instanta judecãtoreascã fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea exceptiei. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecata, în care este inclusã şi procedura executãrii silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotãrârile definitive sunt executorii este o problema care tine de opţiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevãzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedura civilã). Curtea constata, în consecinta, ca este neîntemeiatã susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la apãrare, consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie. Art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã prevede posibilitatea instanţei sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executãrii hotãrârii recurate "şi în alte cazuri decât cele la care se referã alin. 1", iar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a a Cãrţii V din Codul de procedura civilã - art. 399-404 -, impotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. Totodatã, pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea. În acelaşi timp, potrivit art. 404^1 şi 404^2 din Codul de procedura civilã, în toate cazurile în care se desfiinţeazã titlul executoriu sau însãşi executarea silitã cel interesat are dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cat priveşte critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacã ar fi intemeiata, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, problema concordanţei dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv. De altfel, textele Codului de procedura civilã criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea Constituţionalã, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, a respins ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, formulatã într-un alt dosar de acelaşi autor al exceptiei. Soluţia pronunţatã anterior şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecãtoriei Vaslui. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
