Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 302 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 30 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Atilla Fulop Janos în Dosarul nr. 171/2005P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, ocazie cu care s-a statuat cã acestea nu vin în contradicţie cu prevederile legii fundamentale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 171/2005P, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Atilla Fulop Janos în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva încheierii şedinţei camerei de consiliu prin care s-a respins cererea de recuzare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul legal criticat este neconstituţional, deoarece nu se poate adresa instanţei de judecatã, fiind privat de dreptul la un recurs efectiv împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, prin efectul abrogãrii alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã se creeazã un vid legislativ în ceea ce priveşte existenţa ori inexistenţa instituţiei recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. În situaţia în care judecãtorul ar respinge o asemenea cale de atac ca inadmisibilã ar adãuga la lege, soluţie care ar produce consecinţe de naturã a afecta principiul liberului acces la justiţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece inculpatul a formulat o cerere de recuzare care a fost respinsã. Prin urmare, acesta s-a adresat justiţiei şi nu se poate aprecia cã i-a fost îngrãdit acest drept. Faptul cã alin. 6 al art. 52 din Codul de procedurã penalã nu prevede calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu este de naturã a duce la concluzia cã acest alineat este neconstituţional, de vreme de inculpatul a beneficiat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã.
Prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã, care prevedea calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, legiuitorul a înţeles sã nu mai prevadã nici o cale de atac împotriva încheierilor de admitere ori de respingere a cererilor de recuzare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cãi. În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, Guvernul aratã cã, de regulã, acestea nu pot fi atacate decât o datã cu hotãrârile judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual, sentinţe şi decizii. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã cã încheierile pot fi atacate cu recurs numai o datã cu sentinţa sau decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevãzute de dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. De altfel, aceastã regulã a exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai o datã cu fondul se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnã asigurarea acestuia la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Astfel, încheierea prin care se soluţioneazã cererea de abţinere sau de recuzare nu soluţioneazã fondul cauzei şi de aceea lipsa unei cãi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul cã o asemenea încheiere nu poate fi supusã separat unei cãi de atac se explicã, pe de o parte, prin necesitatea evitãrii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altã parte, prin faptul cã respectiva încheiere poate fi atacatã o datã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate respectã exigenţele dreptului oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, consacrate de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În plus, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, fiind reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale menţionate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
"Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cãi de atac."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura specialã de soluţionare a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 127 din Constituţie, procedura de judecatã este stabilitã de lege, respectiv şedinţele de judecatã sunt publice, în afarã de cazurile prevãzute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Rezultã, aşadar, cã, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, fiind reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale.
În ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţioneazã cererea de recuzare, Curtea constatã cã aceasta nu soluţioneazã fondul cauzei şi de aceea lipsa unei cãi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul cã o asemenea încheiere nu poate fi atacatã separat cu recurs se explicã, pe de o parte, prin necesitatea evitãrii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altã parte, prin faptul cã respectiva încheiere poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Atilla Fulop Janos în Dosarul nr. 171/2005P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
