Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 300 din 9 iunie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 300 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 620 din 16 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 2.252/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.252/P/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Marin Frunzã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, întrucât, în opinia autorului excepţiei, singura instanţã competentã sã soluţioneze calea de atac a recursului este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, considerã cã prevederile art. 27 din Codul de procedurã penalã sunt "discriminatorii, totalitare, inchizitoriale" şi nu garanteazã drepturile şi principiile invocate prin aceea cã "justiţiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanţã naţionalã".
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, se aratã cã nu poate fi reţinutã critica art. 27 din Codul de procedurã penalã, în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, respectiv faţã de cele ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece aceste prevederi nu trebuie interpretate în sensul cã toate recursurile trebuie sã fie soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca unicã instanţã de competenţã la nivelul întregii ţãri. În opinia instanţei, tribunalele se încadreazã în categoria autoritãţilor la care se referã art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât aceste instanţe judecãtoreşti pot sã decidã dacã drepturile recurentului, apãrate prin Convenţie, au fost sau nu încãlcate şi sã stabileascã reparaţii adecvate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. Aceste prevederi legale sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti constituind obligaţia constituţionalã a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Legea fundamentalã. Totodatã se apreciazã cã atât dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi cele ale art. 21 din Legea fundamentalã nu trebuie interpretate în sensul cã toate recursurile trebuie sã fie soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca unicã instanţã cu competenţã la nivelul întregii ţãri. Aceasta, întrucât prin noţiunea de "instanţã naţionalã", precizatã în art. 13 din Convenţie, nu trebuie sã se înţeleagã "o instanţã judecãtoreascã competentã teritorial, stabilitã la nivelul întregii ţãri, ci o autoritate naţionalã competentã care decide dacã drepturile recurentului au fost sau nu încãlcate". Se mai aratã cã prevederile legale criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în cazul judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre tribunale.
Avocatul Poporului considerã cã art. 27 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã competenţa materialã a tribunalelor, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, stabilirea regulilor de competenţã fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se aratã totodatã cã dispoziţiile legale criticate nu opresc pãrţile interesate sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora: "Tribunalul:
1. judecã în primã instanţã:
a) infracţiunile prevãzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 2^1 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofã de cale feratã, art. 279^1, 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandã, dacã a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;
b) infracţiunile sãvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infracţiunile privind siguranţa naţionalã a României prevãzute în legi speciale;
d) infracţiunea de spãlare a banilor;
e) infracţiunea de bancrutã frauduloasã, dacã fapta priveşte sistemul bancar;
f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
2. ca instanţã de apel, judecã apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, cu excepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanţã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege;
4. soluţioneazã conflictele de competenţã ivite între judecãtoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege."
Aceste prevederi legale sunt criticate faţã de dispoziţiile constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfãptuirea justiţiei, şi ale art. 126, privind instanţele judecãtoreşti, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminãrii, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã "sunt prevãzute numai de lege", iar reglementarea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalelor, nu aduce nici o atingere dispoziţiilor constituţionale şi documentelor internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Astfel, nu poate fi reţinutã nici o contradicţie între art. 27 din Codul de procedurã penalã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, respectiv cele ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfinţite de art. 1 din Legea fundamentalã. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecãtoreşti, respectiv o "instanţã naţionalã", în sensul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Textul de lege criticat nu încalcã dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi nici dreptul la un recurs efectiv prevãzut de art. 13 din aceeaşi convenţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor, respectiv a recursurilor, de cãtre tribunale, potrivit competenţei lor, stabilite prin lege.
De asemenea, dispoziţiile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încât nu poate fi reţinutã nici critica formulatã în raport de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii.
În sfârşit, câtã vreme art. 27 din Codul de procedurã penalã nu contravine normelor internaţionale invocate, nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Cât priveşte art. 15 din Constituţie, precum şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, autorul excepţiei mãrginindu-se, de altfel, sã invoce aceste dispoziţii fãrã a arãta în ce constã încãlcarea lor.

Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 2.252/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016