Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 300 din 3 martie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 300 din 3 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 26 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pheonix Records" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde apãrãtorul pãrţii U.C.M.R.-ADA, avocat Alexandru Roatã-Palade, cu împuternicire la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine cã textul de lege criticat reprezintã tocmai concretizarea principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate. Totodatã, considerã cã implementarea dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE este un atribut al legiuitorului şi nu poate constitui un aspect de neconstituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia, când statul nu transpune o directivã ori o implementeazã incorect, judecãtorul naţional este chemat sã se pronunţe asupra acestor aspecte.
Dupã dezbaterea cauzei, se prezintã apãrãtorul autorului excepţiei, avocatul Matei Şovãrel, cu împuternicire la dosar, care, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, depune la dosar şi un set de înscrisuri.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 13.605/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Pheonix Records" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã privind drepturi de autor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţionalã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002. De asemenea, aratã cã, pe de o parte, potrivit paragrafului 23 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE, "dreptul autorului de comunicare cãtre public [...] trebuie înţeles ca înglobând toate comunicãrile cãtre public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea", iar, pe de altã parte, textul de lege criticat prevede cã gestiunea colectivã este obligatorie în ceea ce priveşte dreptul de comunicare publicã a operelor muzicale, fãrã sã facã distincţie între comunicarea directã (când publicul este prezent) şi comunicarea indirectã (când publicul nu este prezent). În acest fel, norma criticatã contravine dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE şi, pe cale de consecinţã, dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, susţine cã prevederile criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind garantarea proprietãţii private, inclusiv a proprietãţii intelectuale. În fine, considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie, de vreme ce în cazul autorilor care îşi interpreteazã în concerte propriile creaţii muzicale şi care sunt şi organizatorii propriilor concerte se interpune, artificial, organismul de gestiune colectivã, cu consecinţa diminuãrii drepturilor financiare aferente acestor spectacole.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens, aratã cã reglementarea cu titlu obligatoriu a gestiunii colective în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe s-a fãcut în considerarea imposibilitãţii practice de exercitare individualã a acestor drepturi şi, în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi conexe care nu ar putea pretinde sumele cuvenite, fiecare în parte, direct de la utilizatori. Totodatã, considerã cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în legislaţia internã, sunt direct aplicabile numai prevederile regulamentelor europene obligatorii, nefiind cazul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE. Menţioneazã cã directivele comunitare trebuie transpuse de cãtre statele membre în legislaţia internã într-un anumit interval de timp, stabilit în textul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, iar legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Din notele scrise ale autorului, însã, rezultã cã motivele de neconstituţionalitate privesc doar prevederile <>art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost introduse prin <>art. I punctul 90 din Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, având urmãtorul conţinut:
- "Art. 123^1. - Gestiunea colectivã este obligatorie pentru exercitarea urmãtoarelor drepturi:
[...] e) dreptul de comunicare publicã a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) relative la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea, ca urmare a aderãrii, a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin <>Legea nr. 8/1996 în mod individual sau, pe bazã de mandat, prin organismele de gestiune colectivã. Ca urmare a modificãrii <>Legii nr. 8/1996 prin <>Legea nr. 285/2004 , gestiunea facultativã a acestor drepturi reprezintã regula, pe cale de excepţie, prevederile <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 stabilind cã gestiunea colectivã este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevãzute expres la literele a)-g) ale acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publicã a operelor muzicale, aduse anterior la cunoştinţa publicã.
Autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu fac distincţie între comunicarea directã (când publicul este prezent) şi comunicarea indirectã (când publicul nu este prezent) a operelor muzicale, contrar dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE care stabilesc cã dreptul autorului de comunicare cãtre public trebuie înţeles ca înglobând toate comunicãrile cãtre public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea. În acest sens, autorul considerã cã, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, ar trebui aplicatã cu prioritate norma comunitarã. Or, Curtea constatã cã aceste aspecte nu reprezintã probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecatã.
De asemenea, Curtea reţine cã nu intrã în competenţa sa nici modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, în sensul dorit de autorul excepţiei, legiuitorul fiind competent sã transpunã normele comunitare ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE în legislaţia naţionalã în materie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã gestiunea colectivã obligatorie pentru exercitarea unor drepturi prevãzute expres de lege se face de cãtre organismele de gestiune colectivã în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi conexe, prin reglementarea dedusã controlului legiuitorul dând expresie atât principiului constituţional al garantãrii proprietãţii private, drepturile autorului asupra operei sale beneficiind de aceeaşi protecţie, fiind asimilate dreptului de proprietate, cât şi obligaţiei statului de a asigura protecţia dreptului de autor.
Soluţia legiuitorului de a reglementa gestiunea colectivã obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe îşi gãseşte justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care face imposibilã autorizarea individualã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pheonix Records" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016