Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 300 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 16, 19 si ale art. 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7, 16, 18 şi 37 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.918/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind Societatea Comercialã F.D.F.E.E. "Electrica Muntenia Nord" - S.A. din Ploieşti, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.918/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 16, 18 şi 37 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Alexandru Florescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 12, 35 şi 36 din Constituţie, întrucât, la data intrãrii în vigoare a <>Legii energiei electrice nr. 318/2003 , acestei legi îi erau aplicabile dispoziţiile Constituţiei din 1965. În ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate, respectiv art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 alin. (1), art. 46, art. 51, art. 73 alin. (3), art. 136 alin. (5) şi art. 153, autorul excepţiei nu motiveazã în ce fel ar fi acestea încãlcate. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã nu îşi poate exprima opinia, întrucât încalcã principiul imparţialitãţii judecãtorului. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile <>art. 7, 16, 18 şi 37 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii, aceastã lege a fost integral abrogatã, potrivit <>art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007. Curtea observã cã dispoziţiile criticate în cauza de faţã au fost preluate de <>Legea energiei electrice nr. 13/2007 . Astfel, art. 7 şi 16 au primit aceeaşi numerotare, art. 18 a devenit art. 19, iar art. 37 a devenit art. 41. Aşadar, Curtea urmeazã sã exercite controlul de constituţionalitate asupra acestor prevederi, care au urmãtorul conţinut: - Art. 7: "(1) Autoritatea competentã în sectorul energiei electrice este Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), instituţie publicã autonomã de interes naţional, cu personalitate juridicã, aflatã în coordonarea primului-ministru, care îşi desfãşoarã activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotãrâre a Guvernului. (2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale ANRE se asigurã integral din venituri proprii. (3) ANRE poate sã înfiinţeze structuri proprii teritoriale fãrã personalitate juridicã."; - Art. 16: "(1) Lucrãrile de realizare şi retehnologizare ale capacitãţilor energetice pentru care se acordã autorizaţii, precum şi activitãţile şi serviciile pentru care se acordã licenţe sunt de interes public, cu excepţia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizaţiei sau licenţei. (2) Asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publicã sau privatã a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activitãţilor desfãşurate de persoane fizice sau juridice în vecinãtatea capacitãţii energetice, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor beneficiazã, în condiţiile legii, pe durata lucrãrilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacitãţii energetice, de urmãtoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrãrilor necesare realizãrii sau retehnologizãrii capacitãţii energetice, obiect al autorizaţiei; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare; c) servitutea de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacitãţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii; d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activitãţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri; e) dreptul de acces la utilitãţile publice. (3) Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevãzut la art. 19 şi se exercitã pe toatã durata existenţei capacitãţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizãrii unei capacitãţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrãrilor de intervenţie în caz de avarie. (4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor statului şi ale unitãţilor administrativ-teritoriale afectate de capacitãţile energetice se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. (5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietãţilor private afectate de capacitãţile energetice, care se vor realiza dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevãzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despãgubirilor şi a modului de platã a acestora, care se aprobã, împreunã cu convenţia-cadru, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de cãtre titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5). (7) Titularii de licenţe şi autorizaţii sunt obligaţi sã procedeze la încheierea convenţiilor-cadru prevãzute la alin. (5) în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectaţi. (8) Dacã cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii sau avarii se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor energetice, titularii de licenţã au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile prezentei legi. (9) Proprietarii terenurilor şi titularii activitãţilor afectaţi de exercitarea de cãtre titularii de licenţã şi autorizaţii a drepturilor prevãzute la alin. (2) vor fi despãgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despãgubirilor vor fi avute în vedere urmãtoarele criterii: - suprafaţa de teren afectatã cu ocazia efectuãrii lucrãrilor; - tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi amenajãrile afectate de lucrãri; - activitãţile restrânse cu ocazia lucrãrilor. Cuantumul despãgubirii se stabileşte prin acordul pãrţilor sau, în cazul în care pãrţile nu se înţeleg, prin hotãrâre judecãtoreascã. (10) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privatã, restrângerea sau încetarea unor activitãţi prevãzute la alin. (2) se stabileşte şi se exercitã cu respectarea principiului echitãţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectãri a acestuia. (11) Titularii de autorizaţii şi licenţe sunt în drept sã efectueze lucrãrile de defrişare a vegetaţiei sau tãierile de modelare pentru crearea şi menţinerea distanţei de apropiere faţã de reţelele electrice cu personal specializat, respectând prevederile legale în vigoare. (12) Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietãţii publice sau private a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de platã, instituite de autoritãţile publice centrale şi locale. "; - Art. 19: "(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrãrilor necesare realizãrii sau retehnologizãrii de capacitãţi energetice se întinde pe durata necesarã executãrii lucrãrilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale, poate: a) sã depoziteze, pe terenurile necesare executãrii lucrãrilor, materiale, echipamente, utilaje, instalaţii; b) sã desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajãri existente ori numai sã le restrângã, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã, în condiţiile legii; c) sã îndepãrteze materiale, sã capteze apa, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare; d) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea, sã amplaseze birouri şi locuinţe de şantier, cu acordul prealabil al proprietarului; e) sã opreascã ori sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Dreptul de uz prevãzut la alin. (1) înceteazã înaintea expirãrii duratei stabilite pentru executarea lucrãrilor sau înaintea acestui termen, la data terminãrii anticipate a lucrãrilor sau la data sistãrii acestora şi renunţãrii la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificatã de îndatã proprietarului. (3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii energetice se întinde pe toatã durata funcţionãrii capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã desfiinţeze sau sã reducã culturi, plantaţii ori alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesare executãrii operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare. (4) Titularul licenţei este obligat sã înştiinţeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activitãţilor care vor fi afectate ca urmare a lucrãrilor la capacitãţile energetice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul cel mai scurt. (5) Titularul licenţei este obligat sã plãteascã proprietarilor despãgubirea cuvenitã pentru pagubele produse, sã degajeze terenul şi sã-l repunã în situaţia anterioarã, în cel mai scurt timp posibil. (6) Servitutea de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrãrilor la locul de amplasare a capacitãţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii şi avarii. (7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activitãţi desfãşurate în zona de executare a lucrãrilor de realizare ori retehnologizare de capacitãţi energetice, precum şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei are dreptul de a obţine restrângerea ori sistarea, pe toatã durata lucrãrilor, a activitãţilor desfãşurate în vecinãtate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii, respectiv a finalizãrii lucrãrilor. (8) La încetarea exercitãrii drepturilor prevãzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat sã asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţialã. (9) Dreptul de acces la utilitãţile publice, prevãzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei sau al licenţei cu bunã-credinţã şi în mod rezonabil, fãrã a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilitãţi publice."; - Art. 41: (1) Distribuţia energiei electrice se realizeazã de cãtre operatorul de distribuţie, persoanã juridicã, titularã de licenţã. (2) Operatorii de distribuţie presteazã servicii pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de distribuţie, în condiţii nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricãrui solicitant care îndeplineşte cerinţele prezentei legi, cu respectarea normelor şi standardelor de performanţã prevãzute în reglementãrile tehnice în vigoare. (3) Reţelele electrice de distribuţie se delimiteazã faţã de instalaţiile de producere sau de reţelele electrice de transport şi de cele ale consumatorilor în punctele de delimitare patrimonialã. (4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului. (5) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) terenurile pentru care operatorul de distribuţie, titular de licenţã, a dobândit dreptul de proprietate, în condiţiile legii. (6) Reţelele electrice de distribuţie se dezvoltã pe baza principiilor de eficienţã economicã, cu respectarea planurilor de urbanism, a dreptului de proprietate, a protecţiei mediului, a sãnãtãţii şi vieţii persoanelor şi cu economisirea energiei, conform normelor tehnice şi de siguranţã cuprinse în reglementãrile tehnice în vigoare. (7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordãrii de noi utilizatori sau a schimbãrii caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementãrilor în vigoare. (8) În cazul în care cheltuielile prevãzute la alin. (7) sunt suportate de cãtre client, capacitãţile energetice rezultate pot fi preluate cu justã despãgubire de cãtre operatorul de distribuţie." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, sunt cele ale art. 12 - Simbolurile naţionale, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 35 - Dreptul la mediu sãnãtos, art. 36 - Dreptul de vot, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 73 alin. (3) - Categorii de legi, art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietãţii private, art. 153 - Intrarea în vigoare a Constituţiei. Mai sunt invocate a fi încãlcate şi dispoziţii din diverse acte normative. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Principala criticã de neconstituţionalitate se referã la faptul cã autorul excepţiei considerã cã <>Legii energiei electrice nr. 318/2003 îi sunt aplicabile dispoziţiile Constituţiei din anul 1965, deoarece aceastã lege a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, în timp ce Constituţia actualã, în urma revizuirii, a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, a statuat cã supremaţia Legii fundamentale la care se referã art. 1 alin. (5) din Constituţie se aplicã exclusiv legilor în vigoare sub imperiul actualei Constituţii. Aşadar, <>Legii nr. 13/2007 îi sunt aplicabile dispoziţiile Constituţiei din anul 1991, republicatã în anul 2003, în urma revizuirii acesteia. Curtea constatã cã, în legãturã cu art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 alin. (1), art. 46, art. 51, art. 73 alin. (3), art. 136 alin. (5) şi art. 153 din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate, nu au fost formulate motive de neconstituţionalitate, astfel cã, în temeiul <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , controlul de constituţionalitate nu poate fi exercitat. Autorul excepţiei mai invocã încãlcarea unor prevederi din diverse acte normative, ca, de exemplu, art. 1411, art. 1413, art. 1414 şi <>art. 1430 din Codul civil, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 etc. Cu privire la aceste critici, Curtea constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cã problema ridicatã de autorul excepţiei excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 16, 19 şi ale <>art. 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.918/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
