Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 30 din 28 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 19 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arãtat ca dispoziţiile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 incalca prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece "limiteazã dreptul creditorului la justiţie, respectiv la apãrare, la exerciţiul cãilor de atac şi implicit la verificarea soluţiei instanţei de fond sub aspectul temeiniciei şi legalitãţii, creandu-se o situaţie discretionara şi inegala pãrţilor în proces, net favorizanta debitorului", iar creditorul este silit "sa rãmânã într-o stare de pasivitate forţatã, nerecunoscandu-i-se beneficiul legal şi, totodatã, constituţional, al cãilor de atac".
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, iar "dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, nefiind limitat dreptul creditorului la justiţie, câtã vreme acesta are posibilitatea legalã de a cere, conform <>art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , judecarea cauzei în condiţiile dreptului comun".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. Reglementãrile procedurale derogatorii au fost elaborate în cadrul exercitãrii competentei legiuitorului, prevãzute de art. 125 alin. (3) din Constituţie. Textul <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu creeazã nici privilegii şi nici discriminãri, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, el fiind aplicabil tuturor cauzelor de aceeaşi natura şi tuturor persoanelor aflate în situaţii identice. Faptul ca se prevede doar o singura cale de atac, cea a recursului, nu înseamnã îngrãdirea accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu stabileşte câte grade de jurisdicţie trebuie sa existe pentru soluţionarea diferitelor cauze.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, ordonanta aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare poate fi atacatã cu recurs în termen de 10 zile de cãtre debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedura simplificata şi accelerata, dar nu exclusiva, pentru recuperarea creanţelor certe, lichide şi exigibile, care urmãreşte, în primul rând, stingerea conflictului pe baza înţelegerii pãrţilor. Creditorul are deplina libertate sa opteze pentru aceasta procedura ori pentru procedura reglementatã în dreptul comun, în vederea recuperãrii creanţelor sale.
Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri. Ele se integreaza în ansamblul dispoziţiilor care stabilesc drepturile creditorului şi ale debitorului în diferite faze ale litigiului, în raport cu poziţia şi calitatea lor procesuala diferita.
Debitorul, exercitandu-şi dreptul la apãrare, poate combate încã de la început susţinerile creditorului, prin acte scrise şi prin explicaţii orale. Ordonanta de admitere integrala sau în parte a cererii creditorului poate fi atacatã prin cerere în anulare, care se soluţioneazã de cãtre instanta judecãtoreascã competenta pentru judecarea în fond a cauzei. În cadrul judecãrii cererii în anulare, debitorul se poate folosi de toate mijloacele legale de apãrare, iar sentinta de respingere a cererii în anulare poate fi atacatã cu recurs.
În privinta accesului liber la justiţie, formularii apararilor şi exercitãrii cãilor de atac, creditorul este egal în drepturi cu debitorul, chiar dacã, sub forma exercitãrii lor, aceste drepturi sunt diferite în funcţie de faza în care se afla judecarea litigiului. În cazul în care a optat pentru procedura reglementatã de <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , iar judecãtorul a constatat ca nu sunt întrunite cerinţele acestei proceduri şi a respins cererea, printr-o hotãrâre irevocabilã, conform prevederilor art. 7 teza a doua din ordonanta "creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun".
În cadrul procesului având ca obiect cererea în anulare formulatã de cãtre debitor impotriva ordonanţei cu somaţia de plata, creditorul are la dispoziţie toate mijloacele legale de apãrare şi poate exercita cãile legale de atac. Într-adevãr, potrivit dispoziţiilor legale criticate, hotãrârea de respingere a cererii în anulare poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre debitor. Este de observat însã ca într-o asemenea situaţie creditorul nici nu ar avea interes sa atace hotãrârea, întrucât prin aceasta se confirma ordonanta cu somaţie de plata emisã la cererea creditorului şi conformã cu aceasta. Pentru cazul în care hotãrârea instanţei judecãtoreşti este defavorabila creditorului, respectiv se admite acţiunea în anulare şi se anuleazã ordonanta, conform prevederilor <>art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , "creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun", asigurându-se astfel deplinul exerciţiu al drepturilor la acces liber la justiţie, la apãrare şi la cãile de atac.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
